Lumea, oamenii din jurul nostru au ajuns sa fie un fel de cantar care ne evalueaza valoarea. Au unitatile lor de masura, balantele lor, o precizie mai mare sau mai mica, dar cert e ca toata lumea are un etalon cu care te compara si caruia se intampla sa nu prea ii corespund. Ce se intampla cand valoarea ta e evaluata la zero, cand nici macar nu declansezi mecanismul de cantarire pentru ca esti atat de pe dinafara canoanelor?
Unitatile de masura sunt arbitrare, niste conventii care ajung reguli si, pana la urma, adevaruri naturale doar pentru ca sunt aprobate de majoritatea. De obicei, se masoara lucruri care sunt destinate unui schimb, care implica o relatie intre cel putin doi oameni. Ce rost are sa cantaresti ceva daca nu il vei cumpara sau vinde? Masurarea nu are valoare pentru ceilalti in absenta actiunii in scopul careia a fost facuta. Dar cum nu poti masura timpul in kilograme, distanta in litri sau greutatea in secunde, nu ma poti masura nici pe mine cu patratelul tau iluzoriu ideal si canonic din creier. Pentru ca uneori e vizibil cu ochiul liber ca nu exista nicio sansa sa corespund etalonului de masurare, evaluare si valorificare al lumii.
Si oricum nu am inteles niciodata de ce aurul e mai valoros decat aripile de fluturi...
No comments:
Post a Comment