Recenzie "Departe de Kensington" - Muriel Spark

 
Titlu original: A Far Cry from Kensington
Autor: Muriel Spark
Anul primei publicari: 1988
Limba din original: engleza

Din dozajul potrivit de umor, mister, bizar, absurd si familiar, Muriel Spark reuseste sa creeze un mic roman destul de interesant, chiar curios pentru cititorul avizat. In privinta cartii “Departe de Kensington”, este foarte dificil sa pui degetul pe o tematica anume si sa sustii ca “Despre asta vorbeste romanul/Asta doreste sa transmita cartea”. Mai mult decat intamplarile in sine, reusita scrierii lui Muriel Spark pare sa stea in special in construirea unui univers propriu, extrem de credibil si de detaliat, cu personaje vii, “detasabile”, identificabile intr-o multime. 

“Doamna Hawkins”, asa cum este numit personajul narator al cartii de catre ceilalti chiriasi ai pensiunii din South Kensington, este o vaduva de razboi de 28 de ani, cu o greutate corporala peste medie, angajata la Editura Ullswater aflata in pragul falimentului. Rutina ce caracterizeaza viata doamnei Hawkins si a vecinilor ei din pensiune este perturbata de o serie de evenimente ciudate, cum ar fi o scrisoare si un telefon de amenintare la adresa croitoresei poloneze Wanda, locatara a pensiunii. Pe un alt plan, dar puternic conectat cu acesta, doamna Hawkins il jigneste cu apelativul “pisseur de copie” pe unul dintre aspirantii la statutul de autor publicat la editura Ullswater – Hector Bartlett. In ciuda urmarilor vorbelor sale, doamna Hawkins nu este dispusa sa-si retraga “complimentul”. Dimpotriva, il intareste de fiecare data cand are ocazia.

Multe dintre particularitatile cartii “Departe de Kensington” par sa aminteasca de stilul romanelor Agathei Christiei: universul ingust, dar complex al pensiunii, chiriasii plini de secrete si incadrabili in anumite tipologii umane, misterul din jurul actiunilor de santaj, indiciile si detaliile pe care le analizeaza doamna Hawkins pentru a descoperi vinovatul, dezvaluirile treptate de informatii despre personaje etc.

In ansamblu, “Departe de Kensington” ofera o lectura placuta, fluentizata de naturaletea stilului si de capacitatea lui Muriel Spark de a reda, din crampeie de personaje, locuri si situatii, atmosfera primilor ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial. 

:: Recenzia face parte din campania “Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Fictiunii”, initiata de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL. ::

Citate din "Departe de Kensington" de Muriel Spark (preluate din editia aparuta la editura ALL, 2011, traducere de Lavinia Vasile):

"Zilele erau atat de agitate, incat noaptea stateam intinsa in pat, bucurandu-ma de liniste. In cele din urma, adormeam multumita, patrunsa de linistea din jurul meu, dar inainte sa ma ia somnul ma desfatam cu gustul intunericului, al meditatiei, al amintirilor, al perspectivelor promitatoare. Ascultam tacerea."

"[...] simplul fapt ca esti capabil sa-ti tii in frau situatia financiara si sa inchei afaceri bune nu inseamna neaparat ca esti o persoana cu principii sanatoase."

"Cu timpul, am ajuns la concluzia ca era mai bine sa faci parte dintre oamenii de rand. Fiindca inalta societate n-ar supravietui, s-ar prabusi fara clasa de jos, in vreme ce aceasta din urma s-ar descurca foarte bine si de una singura."

"- Nu credeti nici macar in Dumnezeu?

- In unele zile cred, in altele, nu, a raspuns Emma Loy. Dar un lucru stiu sigur - de fapt, il consider evident -, anume ca Dumnezeu crede in mine."

"Nu puteam sa inteleg de ce n-o intrebase lucrul acesta intre patru ochi. Dar am observat ca uneori oamenii foarte apropiati discuta cu mai multa usurinta despre problemele personale de fata cu altii, decat intre patru ochi."

"Mi-am amintit de o poveste pe care mi-o spusese un tanar care fusese invitat la cina intr-un orasel de provincie, acasa la fata de care era indragostit, o ocazie deosebit de importanta pentru el. Era agitat. Noaptea era ploioasa si nu reusise sa gaseasca adresa, incurcand mai intai Aldington Way cu Aldington Gardens, incercand apoi <<Strada>, <<Bulevardul>>, <<Aleea>>, pe care le-a strabatut in lung si-n lat pe ambele sensuri; in cele din urma, dupa ce a oprit trecatori, a cerut informatii si a fost indrumat gresit, dupa ce a cautat ajutor in bacanii si tutungerii, tot batand drumurile, s-a apropiat de Aldington Way, nr. 10A. Si-a dat seama ca era casa pe care o cauta, cu numele pe usa si lumina razbatand din spatele draperiilor. Dar n-a sunat la sonerie. A trecut de casa, s-a indepartat, a mers mai departe si n-a mai vazut-o niciodata pe fata respectiva."