Autor: Jean Teulé
Limba din original: franceza
Undeva in viitor, in Cartierul Religiilor Uitate, oamenii sunt apatici, tristi, chinuiti de suferintele vietii. Mergand pe strada, constati ca ploua literalmente cu persoane care se arunca de pe cladiri in timp ce altii se posteaza in fata masinilor ce se deplaseaza cu viteza. In acest context, afacerea familiei Tuvache, Magazinul de sinucideri, este una extrem de profitabila. Clientii sinucigasi au la dispozitie o gama larga de produse cu ajutorul carora sa isi puna capat existentei nesatisfacatoare: funii, otravuri (de contact, de inhalat sau de inghitit), sabii, lame, paianjeni veninosi, bolovani de beton sau simple pungi de plastic care se vand impreuna cu cate o rola de banda izolanta de lipit la baza gatului pentru ermetizare.
Trailer "The Suicide Shop" ("Le Magasin des suicides")
:: Recenzia face parte din campania “Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Fictiunii”, initiata de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL. ::
Membrii familiei Tuvache (in afara de mama - Lucrèce) au fost botezati dupa numele unor sinucigasi celebri: tatal, Mishima, poarta numele scriitorului si poetului japonez Yukio Mishima, care s-a sinucis prin seppuku (harakiri), fiul cel mare, Vincent, este botezat dupa celebrul pictor Van Gogh, fiica, Marilyn, dupa actrita Marilyn Monroe, iar fiul cel mic, Alan, are acest nume drept omagiu adus matematicianului si criptologului Alan Turing, care s-a sinucis din cauza persecutiilor la care a fost supus pentru ca era homosexual.
In Cartierul Religiilor Uitate, sinuciderea este ceva normal, iar tristetea, incruntarea si privirea posomorata sunt la ordinea zilei. Torturile aniversare au forma de cosciug, copiiilor li se spune la culcare povestea sinuciderii Cleopatrei, oamenii se saluta cu “adio” in loc de “la revedere” etc. Lucrurile incep sa se schimbe insa datorita lui Alan, fiul cel mic al familei Tuvache, un baietel vesel si optimist, atribute de neconceput pentru parintii si fratii sai. Voiosia si entuziasmul lui Alan devin ingrijoratoare pentru parintii sai, care nu pot intelege cum a fost posibil sa dea nastere unei asemenea “anomalii”. Atat ei, cat si clientii Magazinului de sinucideri, vor fi acaparati incet-incet de optimismul lui Alan si de iubirea lui fata de viata. Finalul cartii este socant, dar privit in ansamblu, este in concordanta cu stilul intregului roman, fiind singurul deznodamant posibil.
Cartea “Magazinul de sinucideri”, desi trateaza un subiect morbid (la propriu), este extrem de amuzanta si revigoranta. Umorul negru, presarat pe toate paginile romanului, aduce cu siguranta un zambet pe buzele cititorilor. Lecturand cartea, esti suprins de gradul de detaliere in care intra autorul atunci cand descrie universul imaginar al Cartierului Religiilor Uitate. Diferitele metode de sinucidere sau povestile clientilor Magazinului de sinucideri sunt prezentate intr-un mod satiric foarte original. “Magazinul de sinucideri” este o carte diferita, ce abordeaza un subiect macabru dintr-o perspectiva invioratoare. Scrisa foarte elaborat, cartea cuprinde referinte multiple la scrierile autorilor care au tratat subiectul mortii si/sau al sinuciderii (Charles Baudelaire – “Florile raului”, Louis Aragon, Antonin Artaud – “Van Gogh, sinucisul societatii” etc).
“Magazinul de sinucideri” a fost ecranizat in 2012 sub forma unei animatii pe masura cartii.
No comments:
Post a Comment