Recenzie "Matrioska" - Tudor Dan; Cristina Miclea

Titlu original: Matrioska
Autori: Tudor Dan si Cristina Miclea
Anul primei publicari: 2013
Limba din original: romana

Fara intrerupere, cartea “Matrioska” poate fi citita intr-o singura ora. Dupa primele cateva pagini, ai senzatia ca citesti o compunere pentru vreun curs de limba si literatura romana sau ca ai dat peste o lucrare de-a ta de control din anii de gimnaziu in timp ce iti faceai ordine printre hartiile din sertarul vechiului birou. Cartea isi dezvaluie insa valoarea pana la final si, asemenea titlului foarte bine ales – Matrioska, scurta scriitura ajunge sa se contina pe sine, sa se inchida intr-un cerc perfect care prinde in arcul sau complet nu numai intamplarile disparate prezentate pana atunci, ci insasi realitatea si identitatea celor doi autori. 

“Matrioska” are sens doar privita din perspectiva finalului, un final neprevazut si necesar in acelasi timp. Imi plac scrierile care te fac sa spui “Aha!” dupa lectura lor, cartile in care descoperi o lume logica, autosuficienta, care exista prin sine, fara sa fie nevoita sa se sprijine pe altceva. Diferenta dintre scriitorii adevarati si persoanele care doar compun anumite texte consta tocmai in aceasta capacitate de a gandi de la zero o lume, oricat de similara ar fi ea cu lumea reala contemporana, o lume in care o intamplare si cateva personaje ajung sa spuna in numai cateva zeci de pagini povestea unei trairi eterne, a unui sentiment, a unei experiente asa cum este iubirea.

Textul de pe coperta (“Pentru unii, iubirea e supraevaluata, altii nu pot trai fara iubire. Tu de cate ori ai iubit cu adevarat?”) pare siropos si putin discordant cu mesajul real al cartii, fiind ales probabil din ratiuni pur comerciale. “Matrioska” nu are un subiect special, ba este chiar o carte despre lucruri banale, cu personaje care nu au nimic iesit din comun. O carte despre cativa oameni si povestea lor, asa cum se intampla, asa cum ni se intampla tuturor zilnic. Povestea fiecarui om ar fi interesanta daca s-ar sinchisi cineva sa o puna pe hartie. Este cazul Mariei, personajul central al cartii, o tanara studenta din Cluj, care primeste intr-o zi provocarea de a juca un joc ale carui reguli si indicii ii sunt trimise pe e-mail de la o adresa necunoscuta (si putin amuzanta, ca o gluma de prost gust) – a_ghost_from_your_future@yahoo.com. Atat Maria cat si  noi, cititorii, aflam la finalul cartii sensul acestui joc, dupa ce am strans indicii plimbandu-ne in diferite locuri din Cluj.

Fiind plasat in Romania contemporana noua si avand un personaj simplu, cu care se poate identifica oricine (mai ales daca se afla la o varsta apropiata de anii studentiei), romanul “Matrioska” pare unui cititor din Romania zilelor noastre o carte fada, fara savoare, tocmai pentru ca vorbeste despre lucruri prezente zilnic in viata noastra. Fiecare om are insa propria poveste, propriile elemente de diferentiere, iar in cazul Mariei, diferenta interesanta este data de jocul in care ajunge sa fie implicata si de finalitatea acestuia.

O carte diferita si originala, care merita lectura de numai 1-2 ore necesara pentru a o parcurge. Astept cu interes scrieri viitoare ale celor doi autori, Tudor Dan si Cristina Miclea.

Citate din "Matrioska" de Tudor Dan si Cristina Miclea (preluate din editia aparuta la editura Media Gamma Publishers, 2013):

“Reusisera de vreo trei ori sa decida ca nu-si vor mai vorbi niciodata, dar niciodata este un termen relativ cand ai o legatura atat de puternica cu cineva.”

“A vrut sa redevina prietena cu el, dar erau prea multe lucruri facute si nefacute, prea multe adevaruri si neadevaruri spuse pentru ca o prietenie sa mai fie posibila. Erau aceleasi expresii familiare, era acelasi el, era aceeasi ea, dar totusi nu mai era acelasi impreuna.”