Poti sa ai dreptate si sfarsitul tot va veni

Mereu va fi greu sa accepti sfarsitul, capatul drumului. Faptul ca niciodata, niciodata, niciodata nu se va mai intampla ceva, orice ar fi. Faptul ca nu se mai poate face nimic. Faptul ca trebuie sa accepti, sa treci peste frustrare, sa recunosti ca sunt lucruri, multe lucruri pe care nu poti sa le controlezi. Sa traiesti in continuare cu resemnarea ca nu va fi asa cum ar fi trebuit sa fie, ca nu va fi asa cum ai fi vrut tu sa fie.

Murim. Si noi si ceilalti si tot ce e intre noi. Murim din cauza noastra si a celorlalti si a ceea ce e intre noi. In fata mortii sau a sfarsitului in general, nu e suficient sa vrei, nu e indeajuns sa crezi, nu e suficient sa dai tot, dar absolut tot din tine. Nimic nu ajunge pentru a opri sfarsitul. Poti sa te tavalesti pe pamant si sa lovesti cu pumnii pana te invinetesti si simti durerea pana in oase; poti sa plangi pana cand ochii iti vor fi doar niste fante inguste acoperite de doua ploape grele, ce aproape plesnesc; poti sa ai argumente, poti sa ai sentimente, poti sa ai motive, poti sa ai dreptate si sfarsitul tot va veni.  

Iar faptul ca sfarsitul va veni nu e in sine o problema. Cu asta putem trai. O problema e atunci cand sfarsitul a venit. Ce te faci atunci cand te trezesti dimineata dupa sfarsit?