7 motive pentru a urmari "Gran Hotel"

Pentru ca, de curand, m-am ales cu o noua obsesie in materie de seriale, iata cel putin 7 motive pentru care imi place si recomand “Gran Hotel” (serial spaniol difuzat in 3 sezoane intre 2011-2013):

1. Este un serial de epoca

Actiunea de desfasoara in anul 1905. Ceea ce inseamna ca, pe tot parcursul serialului, te poti delecta cu moda perioadei respective, cu arhitectura, decoratiunile si toate celelalte detalii ce tin de viata inceputului de secol XX. Serialul respecta indeaproape realitatea acelor vremuri si nu vei gasi scapari de genul “obiectul X nu se inventase inca, dar apare in serial”. Din cate am inteles, limba spaniola vorbita de personajele din serial este o “spaniola de epoca”, nu spaniola contemporana. Mai mult, locul in care se desfasoara majoritatea scenelor serialului, Gran Hotel, este in realitate Palatul La Magdalena (Palacio de La Magdalena) din Santander, Spania, construit intre 1909-1911. Asadar, respectarea arhitecturii epocii este garantata, iar pentru cei care simt ca nu s-au nascut in epoca potrivita, serialul este o ocazie excelenta de a se pierde in stilul de viata si valorile specifice anilor 1900.

2. Este un serial spaniol, deci in limba spaniola

Cum am foarte putine ocazii sa aud vorbindu-se (si, mai ales, sa vorbesc eu insami) limba spaniola, vanez astfel de productii interesante care sa ma tina aproape de uzul limbii spaniole. Si este ciudat ca, de multe ori, in cazul productiilor romanesti, nu inteleg ce spun actorii respectivi (ori au ei ceva probleme de dictie, ori nu rezonez eu la articulatiile limbii romane), dar in cazul unui serial ca “Gran Hotel” nu intampin nici cel mai mic inconvenient pentru a deslusi fiecare cuvant rostit de actori/personaje. Si este un mister pentru mine de unde si cum am invatat limba asta avand in vedere ca am urmat numai cateva cursuri la facultate.

3. Actiunea se desfasoara intr-un hotel 

Intr-un mare, imens hotel, (usor de dedus si din numele serialului “Gran Hotel”). Inca de mica, ma jucam “de-a hotelul” – nu stiu daca jocul asta exista cu adevarat sau l-am inventat eu, dar imi placea la nebunie sa ma ocup de camerele hotelului, de provizii, de clienti, de restaurant, de evenimente, de angajati etc. Apoi, imi amintesc si de cateva jocuri pe calculator in care erai pus in postura de director de hotel. Hotelul meu avea si un nume, dar, din pacate, nu mi-l mai amintesc... Dincolo de pasiunea mea bizara pentru hoteluri si pentru tot ce tine de gestionarea lor, faptul ca serialul are ca loc principal de desfasurare a actiunii un hotel ofera o sumedenie de avantaje pentru crearea diferitelor intrigi si situatii. Astfel, actiunea o poate lua pe diferite carari, fiind imposibil sa nu te identifici cu cel putin una. 

Avem, pe de o parte, proprietarii hotelului (Dona Tereza, fiicele sale Alicia si Sofia si fiul sau Javier) cu problemele lor personale, dar si legate de hotel; si, pe de alta parte, angajatii hotelului – cu problemele lor personale, dar si legate de hotel. Combinand toate acestea, se pot construi infinite legaturi, intrigi si situatii interesante, iar ideea in sine este extrem de ofertanta pentru a evita problema cu care se confrunta multe seriale, si anume epuizarea intrigilor posibile. Hotelul ajunge sa fie un microunivers care functioneaza dupa legi proprii si care este foarte putin influentat de ceea ce se intampla in afara lui.

4. Este un serial politist 

Da, un serial spaniol de epoca politist. O combinatie nu foarte des intalnita. Pe scurt, Julio Olmedo ii face o vizita surorii sale, Cristina, angajata pe un post de camerista la “Gran Hotel”. Ajuns la hotel, afla insa ca sora sa a disparut in urma cu cateva luni atunci cand a fost concediata pe motiv ca ar fi furat niste bijuterii de la o clienta a hotelului. Se da drept un candidat pentru un post de chelner in cadrul hotelului pentru a descoperi ce i s-a intamplat cu adevarat Cristinei, convins fiind ca ea nu ar fi furat niciodata de la nimeni. Uniforma insangerata a Cristinei si o serie de morti suspecte in randul tinerelor din satul apropiat il conving pe Julio ca sora lui a fost asasinata. Impreuna cu Alicia, fiica donei Tereza, proprietara hotelului, descopera rand pe rand mai multe indicii si se implica in situatii care mai de care mai periculoase.

5. O drama cu mult umor subtil 

La baza, serialul este o drama cu accente politiste. Vietile incalcite ale angajatilor hotelului, problemele familiei care detine Gran Hotel, relatia dintre Julio si Alicia, dintre Julio si sora sa sunt predominant dramatice. Mare parte dintre situatiile nefavorabile personajelor sunt cauzate de normele rigide ale epocii, de nevoia permanenta de a pastra aparentele. In spatele zambetelor, a mainilor sarutate cu delicatete si a casatoriilor aranjate in functie de pozitia sociala, se ascund secrete murdare si relatii nepermise, resentimente si planuri de razbunare. Privind insa putin mai in profunzimea acestui serial predominant dramatic, descoperi dialoguri pline de umor, replici ironice, chiar sarcastice, situatii hilare. Atunci cand te astepti mai putin, intre o crima si o situatie controversata intre doi prieteni sau doi iubiti, apare un personaj cu cinci catelusi in lesa cerand sa fie gazduiti la hotel sau o replica ironica a unui detectiv inteligent catre o doamna din inalta societate.

6. Personaje foarte bine construite 

Suna a cliseu, dar personajele din “Gran Hotel” chiar par a fi reale. Dupa ce urmaresti 4 sau 5 episoade, iti vine greu sa crezi ca personajele respective nu au trait cu adevarat, ca universul hotelului nu a existat undeva in trecut, cu toate incaperile si intamplarile lui. Secretul consta in faptul ca personajele nu sunt bune sau rele, cu totii au si defecte si calitati, in proportii mai mari sau mai mici. Prin greselile si incercarile lor de a le repara, personajele sunt credibile si castiga audienta. Diego Murquia, unul dintre personajele cu cea mai mare “concentratie” de rautate, are, la randul lui, slabiciuni. O iubeste pe Alicia si, in relatia cu ea, este de multe ori mult mai cinstit decat aceasta. Julio, despre care ai spune ca este protagonistul masculin al serialului (in opozitie cu Diego, care ar fi antagonistul, daca am face astfel de clasificari barbare...),  a petrecut ceva timp la inchisoare, isi pune mai mereu in pericol prietenul, pe Andres, este destul de violent etc etc etc...

Intamplarea face ca personajele mele preferate din acest serial sa fie si cele mai amuzante. (Dar este doar o intamplare.) Este vorba despre Andres, colegul de camera al lui Julio, chelner la Gran Hotel si fiul sefei personalului (dona Angela). Andres este un personaj care plateste mereu scump pentru bunatatea lui. Este personajul care o pateste de fiecare data din cauza altora. Imi aminteste mult de George din “Grey’s Anatomy” si sper ca scenaristii nu au avut acelasi plan de final si pentru Andres. Celalalt personaj care imi place mult este detectivul Alaya. Imi aminteste de Columbo si de Poirot din seriile politiste. Alaya este un detectiv care trece peste judecatori corupti si peste domni sau doamne cu pozitii inalte, putere si bani si reuseste sa isi faca treaba nestingherit de piedicile care i se pune. In plus, are o personalitate usor aroganta (dar justificata) si o ironie fina cu care incanta la fiecare replica de-a lui.

 7. Episoade de 70 de minute

Actiunea nu este indesata in 40 sau chiar 20 si ceva de minute, asa cum se intampla cu majoritatea serialelor. In mai mult de 70 de minute, actiunea are loc sa se desfasoare cam ca intr-o carte, profund si pregnant. Cred ca de aici provine si foarte buna constructie a personajelor sau impresia veridicitatii lor. Se aloca timp pentru a se pune caramida peste caramida, nu toate scenele au o semnificatie vitala pentru ceea ce va urma. Ele conteaza insa pentru a face povestea mai reala, pentru a reda atmosfera de epoca, dramatismul, umorul si misterul ce caracterizeaza seria.

Un scurt trailer al primului sezon din “Gran Hotel”:

Trailer "Gran Hotel"