Autor: Junichiro Tanizaki
Anul primei publicari: 1956
Limba din original: japoneza
“Cheia” de Junichiro Tanizaki este un roman plasat in Japonia anilor ’50 care reda relatia dintre doi soti prin prisma jurnalelor paralele pe care acestia le tin. Ikuko si sotul ei (al carui nume nu este mentionat pe tot parcursul cartii) sunt trecuti de prima tinerete si au o fiica “aproape de varsta maritisului”, Toshiko. Cei doi scriu in jurnalul personal mai ales impresii despre viata lor sexuala, dar insemnarile sunt mai mult decat atat, ajungand sa devina premisa unui joc in care fiecare membru al cuplului il instiga pe celalalt la lectura jurnalului sau intim. Cu toate ca cei doi soti isi ascund cu grija jurnalele, ba chiar le sigileaza cu banda adeziva si isi fac tot felul de semne pentru a vedea daca jurnalul le-a fost gasit si citit, se intampla sa isi lase cheia ascunzatorii la vedere sau sa isi atraga in alte moduri perechea catre jurnalul propriu.
Comunicarea directa dintre personaje este aproape inexistenta, dar acest lucru poate fi pus pe seama culturii japoneze din perioada respectiva. Sentimentele sunt sugerate numai prin gesturi si intonatii greu de descifrat de apartenentii unei culturi occidentale. Poate tocmai din lipsa comunicarii, fiecare dintre cei doi scrie in jurnal si isi doreste in secret (si uneori chiar fatis) ca celalalt sa ii citeasca insemnarile, sa aiba acces la dorintele pe care nu i le poate face cunoscute altfel.
Kimura, pretendentul la mana lui Toshiko, ajunge, mai mult fara voia lui, o parte componenta din relatia celor doi soti. Gelozia sotului lui Ikuko ii apropie (paradoxal) pe cei doi, asa cum nu au mai fost apropiati niciodata. Ikuko, atrasa de tanarul Kimura, devine mult mai dezinhibata fata de sotul sau. Acesta din urma este, de asemenea, starnit de transformarea sotiei lui, dar si de gelozia simtita fata de Kimura. Jocul devine periculos, iar limita dintre intentiile de improspatare a relatiei dintre soti si adulter este extrem de subtire.
Personajul Ikuko este destul de dezagreabil pe tot parcursul cartii. Din insemnarile ei, descoprim o femeie extrem de egiosta, preocupata exclusiv de placerile ei. Ikuko este o mama indiferenta fata de fiica ei; mai mult, nu se sfieste sa concureze cu aceasta la “favorurile” lui Kimura. Recunoaste in jurnal ca, desi mai in varsta decat fiica ei, ea este mai atragatoare si Kimura cu siguranta o va prefera pe ea in defavoarea fiicei sale, Toshiko. Ikuko este, in aceeasi masura, o sotie infidela si dezinteresata de sotul ei. Scarbita de acesta, se joaca cu sanatatea lui pana ii provoaca indirect moartea. Personal, Ikuko mi s-a parut un personaj odios, dar probabil ca interpretarea gesturilor si a deciziilor ei a fost influentata si de neintelegerea culturii japoneze din anii ’50.
“Cheia” este un roman in care personajele sunt atat de insingurate incat nu se pot deschide si destainui nici macar in paginile propriilor jurnale. Atmosfera cartii este impregnata de suspiciune si neincredere din partea ambilor soti. Este destul de frustrant pentru cititor sa descopere la final ca insemnarile din jurnalul lui Ikuko nu erau sincere. Exista o lege nescrisa in literatura conform careia orice cititor se asteapta ca sentimentele si trairile redate de un personaj in jurnalul sau intim sa fie adevarate, sincere. Tanizaki incalca aceasta regula atunci cand decide ca Ikuko sa dezvaluie caracterul fals, ipocrit al celor scrise. Ca cititor, te simti tradat dupa aceasta descoperire. Efectul, obtinut intr-adevar intr-un mod original si neasteptat, este puternic asupra cititorului, dar il indeparteaza si mai mult de personaj.
In ansamblu, cartea “Cheia” reprezinta o lectura usoara ce poate fi parcursa intr-o singura dupa amiaza. Dupa terminarea cartii, ramai cu siguranta cu un gust amestecat dulce-amar, care persista pana in momentul in care decizi daca lectura a fost placuta sau, dimpotriva, incorecta fata de tine ca cititor, prin prisma lipsei de onestitate si a sentimentului ca ai fost folosit sau tradat, asa cum s-a intamplat pana la urma cu sotul lui Ikuko.
No comments:
Post a Comment