Recenzie "O coarda prea intinsa" - Henry James

Titlu original: The Turn of the Screw
Autor: Henry James
Anul primei publicari: 1898
Limba din original: engleza

In “O coarda prea intinsa”, Henry James se joaca cu mintea cititorului printr-un text al carui inteles real nu se dezvaluie nici la final. Astfel, dupa ce inchizi cartea, este alegerea ta sa crezi ca ai citit o nuvela gotica paranormala sau o carte despre efectele tulburarilor psihice.

Intr-un grup de persoane amatoare de povesti de groaza, unul dintre barbati, Douglas, le promite companionilor sai o poveste inspaimantatoare. Este vorba despre manuscrisul unei femei in care aceasta relateaza intamplarile petrecute in tineretea sa, pe vremea cand s-a angajat ca guvernanta la Bly, un domeniu izolat din Anglia rurala a sfarsitului de secol XIX. Din momentul lecturarii manuscrisului de catre Douglas, guvernanta devine naratorul. “O coarda prea intinsa” este construita astfel ca o “povestire in povestire”. 

Tanara si inexperimentata guvernanta (al carei nume nu il cunoastem) este angajata pentru a avea grija de baietelul Miles, in varsta de 10 ani, si de sora acestuia, Flora, in varsta de 8 ani. Copiii sunt orfani, iar unchiul lor, prea ocupat cu afaceri pentru a avea grija de ei personal, le pune la dispozitie o casa si un numar de servitori care sa le indeplineasca toate dorintele si nevoile. Lucrurile se complica in momentul in care guvernanta pretinde ca vede fantomele fostului valet si fostei  guvernante, morti in conditii neclare dupa ce pleaca de la Bly ca iubiti. Fantomele nu par sa actioneze in vreun fel, doar sa apara si sa dispara. Guvernanta este convinsa ca si copiii vad stafiile si, cel mai grav, nu se tem deloc de acestea, ba dimpotriva, se simt confortabili in prezenta lor. Conform guvernantei, fantomele valetului si fostei guvernantei s-au intors la Bly pentru sufletele copiilor, iar Miles si Flora comploteaza cu stafiile pentru a duce la indeplinire acest plan. 

Protagonista isi confeseaza temerile domnisoarei Grose, una dintre servitoare. Aceasta o crede pe deplin pana in momentul in care asista la o scena in care guvernanta pretinde ca fantomele sunt prezente si vizibile, dar domnisoara Grose nu vede nimic paranormal. In incercarea ei de a-i proteja pe copii de cele doua fantome, guvernanta ajunge sa o traumatizeze pe fetita Flora si sa il omoare pe micutul Miles. 

“O coarda prea intinsa” este o nuvela profund ambigua si il pune astfel pe cititor in postura de a alege sa creada ca totul se intampla in imaginatia tulburata a guvernantei sau, dimpotriva, sa creada ca fantomele valetului si fostei guvernantei sunt adevarate iar protagonista este indreptatita sa ii apere prin orice mijloace pe copii. Daca fantomele sunt prezente intr-adevar la Bly si nu doar in mintea guvernantei, atunci avem de-a face cu o carte cu subiect paranormal, o poveste cu stafii. Dar daca imaginatia ii joaca feste protagonistei si nimic din ce crede ca vede nu este de fapt acolo, atunci moartea baietelului este o tragedie si atrage atentia asupra consecintelor pe care le poate avea o minte tulburata. Henry James nu ofera in textul sau suficiente dovezi pentru a sustine niciuna dintre aceste doua premise. Totul poate fi intrepretat in dublu sens: replicile copiilor pot fi percepute ca inocente sau pot fi citite drept  aluzive la prezenta fantomelor si al planului lor de a-i lua pe copii cu ei in lumea imateriala; gesturile Florei si ale lui Miles pot fi interpretate in mod suspicios sau luate ca atare etc. Datorita tehnicii lui Henry James de a mentine ambiguitatea pana la final, exista interpretari diferite ale nuvelei din partea criticilor. Nici acestia nu au cazut de acord asupra tipologiei povestii – nuvela de groaza cu fantome sau povestea unei femei nebune.

Titlul “The Turn of the Screw”, tradus in romana “O coarda prea intinsa”, face referire la tensiunea care se acumuleaza treptat in carte precum un elastic care este intins, intins si intins pana cand te astepti sa plesneasca. Ceea ce reuseste Henry James sa faca in aceasta scriere magistrala este sa nu ofere cititorului momentul in care elasticul plesneste. Tensiunea este mentinuta si augmentata, dar atmosfera nu se destinde niciodata. Finalul nu ofera raspunsuri, ci lasa cititorul in punctul culminant. Un sfarsit atipic, care nu este de fapt un sfarsit, asigura mentinerea cititorului in atmosfera cartii mult timp dupa inchiderea copertilor ei.  

Posibilitatea multiplelor interpretari a condus la adaptari ale cartii “The Turn of the Screw” pentru micul si marele ecran, pentru teatru, balet si chiar opera.