Recenzie "Your Voice in My Head" - Emma Forrest

Titlu original: Your Voice in My Head
Autor: Emma Forrest
Anul primei publicari: 2011
Limba din original: engleza

Oamenii se impart in patru categorii: cei care nu s-au gandit niciodata la sinucidere; cei care s-au gandit la sinucidere, dar nu au incercat sa o faca niciodata; cei care s-au gandit sa se sinucida, au incercat, dar nu au reusit; cei care s-au gandit la sinucidere, au incercat sa se sinucida si au reusit sa o faca. Cartea de memorii a Emmei Forrest, “Your Voice in My Head”, vorbeste cu luciditate despre a treia categorie. Sunt foarte rare ocaziile in care persoanele ce se confrunta cu bulimia, tentativele de a-si face rau singure (printre care, tentativa de sinucidere) reusesc sa prezinte altora trairile lor, starile care ii determina sa recurga la aceste gesturi. Talentul de scriitoare al Emmei Forrest o ajuta sa se detaseze de sine si sa construiasca un volum de memorii pe cat de emotional si de sincer pe atat de lucid si de realist. 

Emma Forrest relateaza cum, la varsta de treisprezece ani, obisnuia sa faca vizite regulate la Muzeul Tate din Londra si petrecea ore in sir in fata tabloului lui Millais, “Ophelia”, infatisand o tanara care se ineaca. Obsesia pentru acest tablou revine in numeroase randuri in carte, in momentele in care Emma incearca sa se sinucida sau sa isi faca rau in alte moduri. Finalul cartii este legat, de asemenea, de acest tablou, oferind o interpretare originala si eliberatoare a dependentei destinului Emmei de tot ce reprezinta aceasta pictura. 

Sursa foto, aici.

La varsta de douazeci de ani, Emma devine jurnalist corespondent la New York si, cu toate ca are sustinerea mamei, a tatalui si a surorii sale, devine bulimica si incepe sa se taie compulsiv. Singurul care reuseste sa o ajute sa se mentina pe linia de plutire este terapeutul ei, la care se refera in carte prin apelativul “Dr. R”. Aflam insa, inca de la inceput, ca Dr. R moare subit lasand-o pe Emma sa se descurce singura nu numai cu aceasta pierdere imensa, dar si cu faptul de a fi parasita de iubirea vietii ei – GH (de la “Gipsy Husband”), pe care il putem identifica usor din viata Emmei Forrest ca fiind actorul Collin Farrell.

Capitolele volumului sunt intrerupte pe alocuri de omagiile aduse psihologului Dr. R de alti pacienti. Acesta este astfel descris post-mortem ca o persoana extraordinara, ce a salvat multi oameni de la cadere si chiar de la moarte. Un om intelegator, intotdeauna cu cuvintele potrivite la el, Dr. R isi indruma pacientii spre drumul corect si o mentine inclusiv pe Emma pe calea echilibrului. Subiectul dur al cartii poate da impresia unei lecturi eminamente triste si deprimante, dar nu este asa. Emma Forrest insereaza multe episoade haioase care transforma cartea intr-una amuzanta. Lacrimile si zambetele sunt smulse de autoare de la cititori in aceeasi masura. 

Editia pe care am citit-o, publicata la Editura Random House in 2012, are pe coperta un decupaj dintr-o frumoasa si inspirata reproducere a picturii artistului britanic John Everett Millais, “Ophelia”, laitmotivul cartii “Your Voice in My Head”. Volumul de memorii al Emmei Forrest va fi ecranizat in curand, cu Emma Watson in rolul principal.  

O lectura usoara, care se parcurge rapid, “Your Voice in My Head” ne propune o introspectie atipica, lucida si constienta de sine, in cuvintele talentatei Emma Forrest, pe care mi-ar placea sa o citesc tradusa si la noi. Volumul de memorii ne invata ca uneori avem nevoie de voce altcuiva in mintea noastra pentru a ne tine in viata si pentru a lua deciziile potrivite.