Recenzie "Sus, in aer" - Walter Kirn

Titlu original: Up in the Air
Autor: Walter Kirn
Anul primei publicari: 2001
Limba din original: engleza

“Sus, in aer” de Walter Kirn este o carte despre un barbat aflat la jumatatea vietii care isi petrece majoritatea timpului in aeroport, in avion, in camere de hotel si in sali de birou sau de conferinta. Walter Kirn reuseste sa expuna, intr-un stil ironic si usor cinic, boala oamenilor contemporani: dezradacinarea, absenta unor elemente de stabilitate, drumul fara punct de pornire si fara destinatie. 

Romanul “Sus, in aer” (sau “Up in the air”, in original) este mai cunoscut sub varianta sa ecranizata cu acelasi nume. Cu toate ca urmez principiul “citesc mai intai cartea si abia apoi vad filmul” (ca toti cititorii pasionati care se respecta), in cazul “Up in the air” am inversat, dintr-o intamplare, ordinea, si am vazut mai intai filmul. Dupa ce urmaresti filmul, este foarte dificil sa disociezi imaginea personajului principal de cea a lui George Clooney, actorul care il joaca pe Ryan Bingham in productia cinematografica din 2009. Ceea ce nu este un lucru rau. Insa dincolo de personaj, cele doua (filmul si cartea) nu se aseamana aproape deloc. Asa cum Walter Kirn insusi spune, “Filmul <<Sus, in aer>> seamana cu romanul meu exact asa cum seamana doi frati: au aproximativ acelasi cod genetic. Dupa ce ai citit cartea, sa vezi filmul e ca si cum te-ai plimba printr-o tara straina, despre care ai citit o cronica de calatorie. Si reciproca e valabila.”

Originalitatea cartii lui Walter Kirn sta in constructia personajului Ryan Bingham. Poate ca s-au mai scris carti despre alienare, despre “singuratatea din aglomeratie” etc., dar “Sus, in aer” spune povestea intr-un mod simplu, pragmatic, corect, obiectiv, adica exact asa cum ar face-o cineva din societatea comtemporana. Fara concluzii siropoase sau morale menite sa iti smulga o lacrima. “Sus, in aer” sustine de la inceput si pana la sfarsit ideea ca putem supravietui fara un loc conventional pe care sa il numim “acasa”, ci cu mai multe camere de hotel identice situate in toate colturile lumii; fara sa avem o masina proprie, ci mai multe inchiriate; fara a fi casatoriti si cu copii, ci cu nenumarate aventuri de o noapte, intre doua zboruri. 

La cei treizeci si cinci de ani ai sai, Ryan Bingham are doua teluri clar definite in viata: sa acumuleze un milion de mile la compania aeriana cu care zboara (“Marestul Vest”) si sa se angajeze la MythTech, o companie din Omaha despre a carei activitate nu se cunosc prea multe. Stilul acid este evident chiar si numai din numele dat de Walter Kirn organizatiilor din cartea sa. Finalul surprinzator duce insa ironia la un alt nivel si este imposibil sa nu zambesti dupa inchiderea cartii. Vocea lui Ryan Bingham din ultimele pagini este foarte sincera si capteaza lehamitea aceea pe care o recunoastem zilnic (la noi si la ceilalti) atunci cand lucrurile nu ne ies asa cum le-am fi planuit, atunci cand ajungem la final de drum dupa ce am facut tot posibilul pentru a ne atinge obiectivele, fie ele stupide si fara sens sau pline de substanta. 

In sustinerea ideii ca astazi putem fi aici si acolo in acelasi timp fara a conta de fapt daca ne aflam in vreunul dintre aceste locuri, Walter Kirn insereaza in biografia personajului sau o patologie prin care acesta traieste episoade de inconstienta sau episoade pe care nu si le mai aminteste ulterior. Ca urmare a acestor lacune, Ryan (si, impreuna cu el, cititorul) este confuz, are impresia ca este persecutat sau ca i se joaca feste. Firele incurcate pe care Walter Kirn le plaseaza din cand in cand in povestea sa capata sens si se despletesc la final, atunci cand Ryan ajunge sa poarte o conversatie cu sine insusi la telefon, probabil conversatia cea mai profunda din intregul roman, cu toate ca include numai doua replici. Schimbul de replici reflecta in mod ingenios nu numai absurdul societatii de consum, ci si alienarea oamenilor ce traiesc in lumea contemporana. 

“Sus, in aer” poate fi catalogata, la prima vedere, drept o carte lejera, fara prea mari pretentii literare. Miza ei ascunsa este insa mult mai mare si trebuie sa citesti adanc printre randuri pentru a-i capta intregul sens. Stilul in care e redactata cartea este foarte proaspat, relaxat, ceea ce poate induce in eroare. Desigur, romanul poate fi citit si numai la acest nivel, de suprafata, si ramane o lectura usoara si placuta de vara. Dar, la o privire mai atenta, elementele cartii lui Walter Kirn se leaga intr-un mod ingenios, pana la constructia unui adevarat portret robot (sau, mai degraba, fisa de pacient) a omului hipermodern.

Citate din "Sus, in aer" (preluate din editia aparuta la editura ALL, 2011, traducere de Alina Sarbu):

“Trenul isi desarta pasagerii, hranind o alta banda rulanda aglomerata, care ne depune sus, in mijlocul unei zone de restaurante mirosind a coca pentru gogosi si cornuri moi. Nu e timp pentru micul meu dejun obisnuit, inghetata de iaurt cu piersici de California conservate pe deasupra, asa c-o iau in jos, spre banda rulanta orizontala care ma duce la poarta mea, croindu-mi agresiv poteca printre mocaiti. Oamenii care se lasa purtati de banda cand ar putea sa-si dubleze viteza miscandu-si picioarele sunt de neinteles pentru mine, dar gusturile nu se discuta. In mod limpede, intregul scop al tehnologiei e sa optimizeze traficul, nu sa-i lase pe pusti si pe mosmobditi sa-si ia de pe suflet povara mersului.” 

“Un apartament, dupa mintea mea, e format din doua sau mai multe camere, dar, ca un alt exemplu al erodarii tuturor standardelor clare si al afirmarii tuturor celor clasate anterior ca standarde, o singura camera cu un alcov sau un unghi, sau orice aluzie la compartimentare, se califica in zilele noastre pentru acest titlu.”