Autor: Vlad A. Popescu
Anul primei publicari: 2014
Limba din original: romana
Primul lucru care te izbeste in volumul de proze scurte “Viata face toti banii” al lui Vlad A. Popescu este umorul, tragi-comicul ce lipseste atat de mult din peisajul literar contemporan din Romania. As fi tentata sa descriu acest umor ca fiind un mix al stilului lui Caragiale cu cel al lui Seinfeld, dar este vorba, pana la urma, de un stil propriu Vlad A. Popescu, care poarta semnatura autorului.
Lectura cartii “Viata face toti banii” smulge zambete si hohote de ras prin comicul de situatie, prin personajele-stereotip usor recognoscibile, dar si prin jocurile de cuvinte, prin limbajul inteligent folosit – lucru demn de apreciat si care denota investitie si atentie in construirea textului. Autorul utilizeaza cuvintele, sintagmele, expresiile pentru a crea jocuri de cuvinte amuzante, cu dublu sens, obtinand astfel o complicitate suplimentara cu cititorul.
Originalitatea prozelor scurte incluse in acest volum este data mai ales de situatiile inedite alese de Vlad A. Popescu pentru a fi prezentate: conversatia telefonica dintre un tap si vanatorul sau, gandurile unui bebelus in timpul botezului, intamplari din cabina de dus, cabina de vot, cea de proba sau de pilotaj aerian, jurnalul unei carti de la tiparire pana la afisarea ei intr-un muzeu dupa sute de ani, concediul unei muste, discutia dintre un paparazzo si vedeta pe care o santajeaza etc. Subiectele alese pentru prozele sale sunt franturi din realitate la care nu ne gandim insa concret niciodata. Si, cu toate ca niciuna dintre ele nu are titlul pe care il poarta volumul – “Viata face toti banii”, ideea care reiese din toate aceste povestiri este tocmai aceasta, valoarea vietii, aprecierea faptului ca am avut sansa de a ne naste din randul tuturor celor care mai asteapta inca sa fie nascuti.
Pentru a putea reda atat de credibil si in detaliu trairi foarte diverse (de la gandurile unei muste, la cele ale unui batran de 95 de ani sau ale unei carti pe un raft), este nevoie de multa luciditate si detasare, aspecte pe care Vlad A. Popescu le detine din plin. Personajele sale, desi foarte pe scurt schitate, ajung la cititor prin trasaturile simbol pe care autorul le subliniaza. Recunoastem astfel categorii umane, tipologii in care ne incadram noi insine sau pe care le intalnim zilnic in oamenii de langa noi. Scriitorul isi dovedeste astfel capacitatea de analiza, de fin observator al comportamentului si al psihologiei umane. Indraznesc chiar sa spun ca situatiile si personajele din “Viata face toti banii” vor fi de actualitate pentru inca foarte mult timp de acum inainte (cel putin in spatiul romanesc) pentru ca sunt decupaje ale unor aspecte de profunzime, ale unor trasaturi si ale unor comportamente care nu se vor schimba peste noapte.
O alta deosebire notabila dintre cartea lui Vlad A. Popescu si ceea ce gasim in mare majoritate la alti scriitori romani contemporani este accentul pus pe cititor in defavoarea scriitorului. Trebuie sa recunoastem ca, in general, scrierile contemporanilor sunt axate aproape in totalitate pe autor, pe sentimentele sale. Astfel, literatura survoleaza parca interiorul scriitorilor si il pune pe tava, intr-o forma mai mult sau mai putin abstracta, in fata cititorilor. Cartea lui Vlad A. Popescu este, in primul rand, despre cititor si abia apoi despre scriitor. Atentia si spoturile de lumina sunt puse pe cei la care va ajunge rezultatul final. Cred ca aceasta abordare nu scade din valoarea artistica a volumului, dimpotriva, si castiga, in plus, simpatia cititorilor.
O alta deosebire notabila dintre cartea lui Vlad A. Popescu si ceea ce gasim in mare majoritate la alti scriitori romani contemporani este accentul pus pe cititor in defavoarea scriitorului. Trebuie sa recunoastem ca, in general, scrierile contemporanilor sunt axate aproape in totalitate pe autor, pe sentimentele sale. Astfel, literatura survoleaza parca interiorul scriitorilor si il pune pe tava, intr-o forma mai mult sau mai putin abstracta, in fata cititorilor. Cartea lui Vlad A. Popescu este, in primul rand, despre cititor si abia apoi despre scriitor. Atentia si spoturile de lumina sunt puse pe cei la care va ajunge rezultatul final. Cred ca aceasta abordare nu scade din valoarea artistica a volumului, dimpotriva, si castiga, in plus, simpatia cititorilor.
Cred ca, pe scena literara actuala din Romania, printre scrieri grave, lugubre, in tonuri de gri si pete de negru, isi gaseste cu succes locul scriitura colorata, plina de haz si optimism propusa de Vlad A. Popescu. Prozele sale scurte au o esenta puternica si trateaza subiecte tari (nasterea, viata, dragostea, moartea), dar stilul de abordare este diferit de ceea ce intalnim in mod obisnuit la scriitorii tineri romani: este stilul “a face haz de necaz”, un stil auto-ironic ce se potriveste perfect cu modul in care romanii obisnuiti isi percep si traiesc vietile. Recomand cartea tuturor celor care doresc sa isi descreteasca fruntile in compania unei lecturi de calitate.
No comments:
Post a Comment