Titlu original: Gone Girl
Autor: Gillian Flynn
Anul primei publicari: 2012
Limba din original: engleza
In “Fata disparuta” de Gillian Flynn, asistam la evolutia relatiei dintre Amy si Nick Dunne, un cuplu care s-a mutat din New York in oraselul natal al lui Nick din Missouri pentru a avea grija de mama bolnava a acestuia. Cartea se deschide in ziua aniversarii a cinci ani de casatorie dintre cei doi, zi in care Amy dispare din casa, iar scena ravasita a sufrageriei si bucatariei nu indica nimic bun.
Romanul este prezentat din perspectiva a doi naratori – Nick si Amy – iar stilul lui Gillian Flynn de a crea rasturnari de situatie la tot pasul il face pe cititor sa nu mai aiba incredere in ce i se prezinta. Adevarul de pe pagina anterioara nu coincide cu cel de pe pagina curenta.
Nick, fost redactor la o revista, pune bazele unei afaceri locale (un bar) in orasul natal impreuna cu sora sa. Banii pentru a-si lansa afacerea sunt pusi la dispozitie de sotia lui Nick, care dispune de un fond propriu ca urmare a succesului pe care l-au avut parintii ei cu vanzarea cartilor “Uimitoarea Amy”, in care personajul principal este chiar fiica lor, Amy. Mutarea in oraselul linistit din Missouri nu ii ofera lui Amy mediul ideal de viata, ea fiind obisnuita cu stilul din centrul New York-ului. Amy este astfel limitata la statutul de sotie casnica, fara prea multa activitate care sa ii umple orele.
Ancheta privind disparitia misterioasa a lui Amy este dublata de “cautarea de comori” pe care aceasta o punea la cale in fiecare an pentru a-i oferi lui Nick cadoul de aniversare a casatoriei lor. Indiciile din acest an au insa o valoare mult mai mare ca in anii trecuti, iar mesajul lor contine un inteles pe care numai Nick il poate descifra, cu toate ca si politia are acces la biletelele respective.
Dorinta de a afla cine este vinovat de disparitia lui Amy te face sa intorci pagina dupa pagina, iar dupa ce afli adevarul, apar alte lucruri care te tin captiv in lumea acestei carti. “Fata disparuta” este construita nu numai pe mai multe planuri narative, dar si pe mai multe planuri temporale. Aflam detalii despre viata lui Amy si despre inceputurile relatiei cu Nick din jurnalul acesteia, in timp ce “prezentul” cartii ne este relatat din perspectiva lui Nick.
Am apreciat la “Fata disparuta” minutiozitatea cu care Gillian Flynn a construit actiunea, felul in care toate planurile narative si temporale converg pentru a dezvalui revelatii incitante si faptul ca fiecare detaliu isi are rolul sau atent gandit. Cartea reuseste sa fie multe lucruri in acelasi timp: un foarte bun roman politist, un thriller psihologic, o poveste de dragoste realista si un cadru pentru a construi niste personaje memorabile si fata de care te atasezi, indiferent ca este vorba despre sentimente de simpatie sau de ura.
Gillian Flynn are capacitatea de a doza suspansul astfel incat te determina sa citesti peste 600 de pagini dintr-o rasuflare. Cu toate ca esti constient ca se joaca cu mintea ta, accepti situatia si te lasi purtat in acest roller coaster de emotii, un adevarat thriller construit cu mare migala.
Dincolo de laudele generale cu privire la aceasta carte, finalul este destul de controversat si a fost intens criticat de cititori. Recunosc ca nici eu nu am fost de acord cu modul in care Gillin Flynn a ales sa incheie povestea, dar am inteles si acceptat in cele din urma acest deznodamant drept singurul final posibil al unei carti care trateaza o relatie de cuplu, si nu al unei carti politiste.
Exista un pasaj in carte care explica cel mai bine modul de a gandi ce sta la baza intregii povesti si, implicit, a finalului:
“Mi s-a spus ca iubirea ar trebui sa fie neconditionata. Asta e regula, toata lumea spune. Dar daca iubirea nu cunoaste granite, nici limitari, de ce ar incerca toata lumea, mereu, sa faca ce-i mai bine? Daca stiu ca-s iubita orice ar fi, care-i provocarea? Ar trebui sa-l iubesc pe Nick in ciuda lipsurilor sale. Si Nick sa ma iubeasca cu toate bizareriile mele. Dar e clar ca niciunul dintre noi nu face asa. Am impresia ca lumea greseste, ca iubirea ar trebui sa aiba o sumedenie de conditii. Iubirea ar trebui sa presupuna ca amandoi partenerii dau, in orice moment, tot ce-i mai bun in ei. Iubirea neconditionata e o iubire lipsita de disciplina si, din cate s-a vazut, iubirea nedisciplinata e dezastruoasa.”
Ecranizarea cinematografica din septembrie 2014, cu Rosamund Pike si Ben Affleck in rolurile principale, respecta in mare masura povestea din carte si, chiar daca inainte de aparitia filmului s-a vehiculat intens un final diferit de cel al cartii, acesta a fost identic cu foarte mici aspecte diferite, care nu au insa o relevanta majora in desfasurarea actiunii.
Pe scurt, “Fata disparuta” este o carte care nu m-a lasat indiferenta; dimpotriva, o recomand celor care doresc sa fie prinsi in mrejele unei povesti captivante timp de cateva zile si planuiesc sa citesc si alte romane ale lui Gillian Flynn (“Obiecte ascutite”, “Locuri intunecate”).
No comments:
Post a Comment