Cu cât trec deceniile şi se schimbă generaţiile, cu atât parcă oamenii copilăresc mai mult, refuză să se maturizeze (orice ar însemna asta) şi aleg să rămână conectaţi la universul lipsit de griji şi complicaţii al copiilor. Faptul că oameni în firea lor se opresc la finalul zilei pentru a colora “cărţi de colorat pentru adulţi” este o dovadă în plus în favoarea acestei tendinţe. De asemenea, sunt din ce în ce mai mulţi cititori care se bucură la o vârstă adultă de cărţile pentru copii pe care nu au apucat să le citească la vremea lor. Lecturile recomandate mai jos sunt pentru aceia care se regăsesc în lumea inocentă, dar plină de învăţăminte a copiilor:
Subiectul prietenilor imaginari este extrem de ofertant din punct de vedere literar şi, până la apariţia acestei antologii iniţiate şi coordonate de Nadine Vlădescu, este surprinzător că nu a fost exploatată mai mult de scriitori. Volumul “Prietenii noştri imaginari” ne face inevitabil să ne gândim la prietenul sau prietenii noştri imaginari proprii, la fantasmele copilăriei care ne erau alături necondiţionat. Această carte este evident adresată adulţilor, dar prietenii imaginari ne duc cu gândul atât de mult la copilărie încât este imposibil să nu considerăm povestirile din acest volum dedicate copilului din fiecare dintre noi. Mai mult, cei treisprezece scriitori care îşi destănuie o relaţie atât de intimă precum aceea cu prietenul lor imaginar devin mult mai deschişi în faţa cititorilor, iar consecinţa este că se creează o legătură aparte între scriitori şi cititori.
Toate povestirile din această antologie originală sunt speciale, dar preferatele mele au fost “Ceau, Donda, Jan e-n blana lui Magic!” de Robert Şerban (cu o intrigă spectaculos adusă în punctul culminant la final) şi “Porcu” de Nadine Vlădescu (în care coordonatoarea volumului dă naştere unui personaj extrem de original şi de credibil, cu toate că este vorba despre un porc imaginar cochet şi elegant care cântă la fagot “îmbrăcat în paltonaşul lui de lână gri-cenuşie, cu basca puţin câş peste urechile mici aproape transparente”). M-am bucurat să o regăsesc în acest volum şi pe Antoaneta Ralian, cu povestirea “Marcel sau cea mai frumoasă creaţie”, o proză scurtă cu o doză incontestabilă de nostalgie.
2. Alice în Ţara Minunilor – Lewis Carroll
Poate una dintre cele mai cunoscute cărţi pentru copii care rezonează la un nivel diferit şi cu adulţii este “Alice în Ţara Minunilor” de Lewis Carroll. Această carte nu numai că ne duce în lumea copilăriei, dar ne poartă într-un univers care funcţionează după alte reguli decât cele ale realităţii. Este o carte atipică, plină de metafore şi alegorii pe care fiecare copil şi adult le interpretează după propria voinţă, dar, mai ales, este o carte fără un fir narativ standard, cu început, punct culminant şi sfârşit. Dacă e să fim sinceri, “Alice în Ţara Minunilor” pare să fi fost scrisă la beţie sau sub influenţa unor substanţe halucinogene, dar este o capodoperă - prin versatilitatea ei, prin multiplele interpretări care i se pot oferi, prin locul pe care a ajuns să îl ocupe în cultura populară, cu zeci de produse culturale inspirate de ea (musical-uri, filme artistice, animaţii, jocuri pe calculator etc.). Aventurile fetiţei care alunecă în vizuina unui iepure cu ceas vor purta copilul din noi într-o atmosferă bizară, ca de vis, de fiecare dată când o vom reciti.
3. Mouseton Abbey: The Cheesy Treasure Hunt
Ok, această carte nu este pentru copii, ci pentru bebeluşi. De fapt, conform copertei 4, este pentru persoane care au 0+ ani, deci pentru noi toţi, căci oricine se încadrează în această categorie de vârstă. Cu toate că reprezintă varianta extremă a lecturilor pentru copii de către adulţi, acest volum interactiv este la fel de distractiv şi de relaxant pentru oamenii aşa-zis maturi, după cum am avut plăcerea să experimentez de curând pe propria piele. Pe lângă faptul că personajele şoricei recreează universul din serialul Downton Abbey (intertextualitate care clar nu poate fi percepută de copii, ci doar de adulţi), cartea conţine peste 60 de clapete ce ascund indicii legate de diferite obiecte rătăcite. Unele clapete au chiar alte clapete sub ele, deci surpriza este şi mai mare! Poate m-am distrat mai mult decât ar fi trebuit cu această carte, dar provoc toţi adulţii cu suflete de copii să nu fie la fel de entuziasmaţi ca mine în timp ce parcurg acest volum.
4. Mica prinţesă – Frances Hodgson Burnett
Povestea micuţei Sara Crewe, care ajunge săracă după ce tatăl ei pierde întreaga avere, a devenit deja clasică, a fost ecranizată şi republicată în nenumărate ediţii, în diferite ţări. “Mica prinţesă” de Frances Hodgson Burnett este mai dramatică decât multe cărţi categorisite drept lecturi pentru adulţi. Este o carte din care putem învăţa la orice vârstă.
Cu toate că povestea este tristă şi dramatică, rezultatul final este că insuflă speranţa şi încrederea că, orice s-ar întâmpla, nu suntem singuri şi vom găsi întotdeauna alinare în puterea miraculoasă a imaginaţiei. Aşadar, imaginaţia, ca şi în cazul volumului “Prietenii noştri imaginari”, joacă un rol esenţial în această carte. Până la urmă, este şi normal să fie astfel. Nu cumva asimilăm, în viaţa de zi cu zi, trăsătura de a fi “adult” sau “matur” cu aceea de a ne pierde capacitatea de a visa şi de a imagina? Conexiunea cu copilul din nou înseamnă tocmai reîntâlnirea cu imaginaţia, cu acceptarea lucrurilor neverosimilare, ireale. Acestea, departe de a ne face rău, ne ajută să supravieţuim, aşa cum au ajutat-o şi pe micuţa Sara. Lecturând “Mica prinţesă” la vârsta maturităţii, ne reamintim de acest lucru pe care nu ar fi trebuit să îl uităm niciodată.
5. Heidi, fetiţa munţilor – Johanna Spyri
Similară într-o oarecare măsură cu “Mica prinţesă” de Frances Hodgson Burnett, “Heidi, fetiţa munţilor” de Johanna Spyri spune povestea unei micuţe orfane aflate în grija bunicului ei, cu care locuieşte în inima Alpilor. Este o carte emoţionantă despre modul în care inocenţa copiilor poate îmbuna inimile înrăite de suferinţă ale adulţilor, dar conţine şi aventuri amuzante sau descrieri spectaculoase de peisaje montane.
Indiferent că suntem copii sau adulţi, Heidi ne învaţă despre prietenia adevărată, despre sursele fericirii şi despre faptul că fiecare persoană din jurul nostru ne influenţează percepţia asupra vieţii.
6. Harry Potter – J. K. Rowling
Ar fi fost imposibilă această listă cu lecturi recomandate pentru copilul din noi fără ca seria Harry Potter să figureze în ea. Universul magic extrem de detaliat imaginat de J. K. Rowling a creat isterie în rândul cititorilor de toate vârstele şi, cu toate că mulţi autori încearcă să replice reţeta de succes a poveştii lui Harry Potter, mă îndoiesc că acest lucru se va reuşi prea curând. Am citit cărţile din această serie pe măsură ce au apărut şi întâmplarea a făcut să le parcurg la vârsta potrivită, să descopăr alături de Harry, Hermione şi Ron lumea magică de la Hogwarts, însă nu este niciodată prea târziu pentru cei care nu au citit cărţile în copilărie să o facă acum. Dincolo de lupta dintre bine şi rău, cele 7 cărţi Harry Potter aduc la viaţă personaje originale şi de care te ataşezi inevitabil. J. K. Rowling a creat, prin relaţia dintre Ron, Harry şi Hermione, una dintre cele mai frumoase legături de prietenie din literatură, iar neprevăzutul pe care îl ascund anumite personaje este, de asemenea, surprinzător.
7. O serie de evenimente nefericite – Lemony Snicket
Trebuie să recunosc că nu am citit “O serie de evenimente nefericite” de Lemony Snicket în copilărie, dar m-am hotărât să recuperez acum. Am fost plăcut surprinsă să descopăr în această serie un alt tip de literatură pentru copii, cu un umor negru à la familia Adams şi, după cum reiese şi din titlul seriei, cu întâmplări nefericite. Mai mult, cititorul este antrenat într-un dialog interesant cu naratorul, care i se adresează direct pentru a-i explica semnificaţia anumitor cuvinte sau pentru a-l învăţa despre diverse lucruri utile. Personajele sunt, de asemenea, foarte interesante. Este vorba despre cei 3 fraţi Baudelaire – Violet, Klaus şi Sunny, fiecare cu o personalitate aparte. Ghinionul permanent de care au parte copiii creşte în cititor un sentiment de frustrare, iar această abordare a lui Lemony Snicket (pseudonimul scriitorului Daniel Handler) este extrem de îndrăzneaţă, dat fiind faptul că frustrarea este un sentiment rar exploatat în literatura pentru copii.
Voi ce cărţi pentru copii le recomandaţi adulţilor?
No comments:
Post a Comment