Recenzie "Regina roşie" - Victoria Aveyard

Titlu original: The Red Queen
Autor: Victoria Aveyard
Anul primei publicări: 2015
Limba din original: engleză

“Regina roşie” este cartea de debut a Victoriei Aveyard şi primul volum al seriei cu acelaşi nume. Din multe puncte de vedere, “Regina roşie” se camuflează perfect în peisajul cărţilor young adult fantasy, servind o variantă produsă după aceeaşi reţetă pe care cititorii acestui gen o cunosc deja. Are însă şi zone în care străluceşte şi reuşeşte, cumva, să te acapareze şi să te determine să întorci curios pagina. 

Am identificat în acest volum multe clişee răsuflate şi similarităţi izbitoare cu serii precum “Tronul de cleştar” de Sarah J. Maas (“Throne of Glass”) sau “Atingerea lui Juliette” (“Shatter Me”) de Tahereh Mafi. De exemplu, faptul că acţiunea se petrece la curtea regală din această lume fantastică şi că prinţul devine unul dintre interesele amoroase ale protagoniste mi-a amintit de “Tronul de cleştar”, în care se întâmplă acelaşi lucru. Mai mult, Mare Barrow, personajul principal din “Regina roşie”, este o delincventă, la fel ca Celaena Sardothien din “Tronul de cleştar”. Apoi, personajele cu super-puteri à la X-Men m-au dus cu gândul la gaşca din “Atingerea lui Juliette”. Chiar şi stilul de scriere, uşor poetic, aduce cu cel al lui Tahereh Mafi, cu toate că nu ajunge la acelaşi nivel. 

Pe scurt, oamenii din lumea cărţii Victoriei Aveyard sunt împărţiţi în două grupuri în funcţie de culoarea sângelui. Cei cu sânge roşu trăiesc pentru a-i deservi pe cei cu sânge argintiu, elita societăţii, posesori de puteri supranaturale. Fiecare familie sau castă din rândul Argintiilor dispune de o abilitate specială pe care o transmite genetic urmaşilor. Poate fi vorba despre puterea de a citi gândurile, de a manevra focul sau apa, de a manipula metalele prin magnetism etc. Până la vârsta de 17 ani, Mare Barrow a trăit cu familia ei (părinţii, trei fraţi şi o soră) într-un sat sărăcăcios de Roşii, dar viaţa i se schimbă după ce cunoaşte un tânăr care îi obţine o slujbă la curtea regală a Argintiilor. Mare descoperă că posedă puteri nemaiîntâlnite şi are şansa de a răzbuna suferinţele prin care semenii ei Roşii au trecut de generaţii întregi din cauza conducătorilor Argintii. 

Ca în majoritatea cărţilor YA fantasy, nu lipseşte nici din “Regina roşie” triunghiul amoros. În acest caz, el este format din Mare, prinţul moştenitor Cal şi fratele său mai mic vitreg Maven. Spre deosebire de alte cărţi young adult cu personaje de 16-18 ani, în “Regina roşie”, relaţiile dintre personaje sunt credibile şi nu par exagerate. Sentimentele sunt construite în timp, scutind cititorii de clişeul dragostei la prima vedere, iar apropierea fizică dintre personaje este compatibilă cu vârsta acestora. Am apreciat şi relaţiile de prietenie dintre personaje, existenţa unor principii interioare clar definite care le determinau acţiunile şi spiritul de sacrificiu asociat unei cauze. De asemenea, faptul că personajele nu au fost unidimensionale, bune sau rele, a constituit un plus. Mi-a făcut plăcere să citesc despre nişte personaje care aveau deopotrivă calităţi şi defecte, puncte forte şi vulnerabilităţi. Acţiunile lor, mai ales cele cu efecte negative, aveau o motivaţie puternică, iar asta m-a făcut, ca cititor, să empatizez cu ele şi să le înţeleg mai bine. 

“Regina roşie” este o lectură interesantă şi pentru cei atraşi de componenta politică a lumii fantastice. Modul în care este organizată societatea din cartea Victoriei Aveyard este destul de complex, iar prima parte a cărţii reuşeşte cu succes să seteze cadrul şi atmosfera în care se va desfăşura acţiunea. Având acces atât la lumea Roşiilor, aşa cum o cunoaşte Mare la începutul cărţii, cât şi la lumea Argintiilor, în care ea va fi asimilată mai târziu, cititorii au posibilitatea de a înţelege mai bine discrepanţele dintre cele două stiluri de viaţă, nedreptăţile care dictează viaţa celor săraci şi luxul care îi înconjoară pe cei privilegiaţi aflaţi la putere. Subterfugiile acestei lumi se dezvăluie treptat, iar Mare ajunge să se implice în gruparea revoluţionară Garda Stacojie, ce are ca scop detronarea Argintiilor şi oferirea unor şanse egale la o viaţă decentă. La un nivel de profunzime, “Regina roşie” pune problema discriminării, a opresiunii politice şi a neputinţei celor fără voce de a se face auziţi.    

Dincolo de toate, cartea conţine câteva scene de acţiune foarte captivante şi răsturnări de situaţie neaşteptate. Finalul mi s-a părut extrem de potrivit pentru un prim volum dintr-o serie, oferind un sentiment de rezolvare şi concluzionare, dar pregătind, în acelaşi timp, terenul pentru următoarea carte, pe care m-a făcut să îmi doresc să o citesc de asemenea.