Este acel moment al anului din nou: facem
socoteli, tragem linie şi păstrăm ce e mai bun din lecturile lui 2016. Cele 7
cărţi de mai jos sunt preferatele mele dintre cele citite de mine în anul 2016
şi nu se referă neapărat la cărţi publicate în 2016. Listele altor persoane cu
cele mai bune cărţi dintr-un an reprezintă pentru mine o sursă de inspiraţie în
alegerea lecturilor viitoare, deci sper să vă facă şi vouă cu ochiul măcar una
dintre cărţile de mai jos. Eu vă recomand să le încercaţi pe toate.
1. Ora de aur – Ann Leary
Scriitura atmosferică din „Ora de aur” de Ann
Leary, impregnată de nuanţele stacojii ale unui apus sau răsărit de soare, se
savurează pe îndelete, precum un vin bun. Personajul-narator Hildy Good, o
femeie de şaizeci de ani, ne spune povestea ei într-un stil intim, confesiv; o
poveste care este deopotrivă banală şi deosebită. Hildy este un agent imobiliar
de succes în oraşelul Wendover, situat pe Coasta de Est a Statelor Unite,
aproape de Boston. Independenţa ei financiară se prelungeşte într-o
independenţă pe plan sentimental: Hildy trăieşte singură, după ce s-a despărţit
de sotul ei, Scott, care s-a dovedit a fi homosexual, şi după ce fiicele ei,
Emily şi Tess, s-au mutat la casele lor. Dar tăria şi siguranţa de sine de care
Hildy dă dovadă în exterior sunt doar un camuflaj. Precum în casele pe care
încearcă să le vândă, tencuiala proaspătă şi acoperişurile îngrijite ascund
pereţi mucegăiţi, ţevi sparte şi instalaţii electrice defecte. Hildy Good nu
este atât de independentă precum pare. Dimpotrivă, este dependentă de alcool.
2. The Driver's Seat – Muriel Spark
Citisem alte două cărţi de Muriel Spark înainte
de „The Driver’s Seat”
(„Departe de Kensington”
şi „Domnişoara Brodie în floarea vârstei”) şi toate au un personaj central feminin
excentric, deosebit. „The
Driver’s Seat” (despre care nu ştiu să fi fost tradusă încă în limba română)
este o carte scurtă, de puţin peste 100 de pagini, în care o urmărim pe Lise, o
femeie de 34 de ani ce lucrează într-o firmă de contabilitate de când avea 18 ani.
Lise decide într-o zi să plece în vacanţă pentru a-şi găsi iubirea, despre care
suţine că o aşteaptă într-un oraş din sudul Europei. Nu pot fi spuse multe
lucruri despre această nuvelă fără a dezvălui aspecte pe care cititorul ar
trebui să le descopere singur. Pe scurt, cartea lui Muriel Spark este un
thriller psihologic atipic, un fel de investigaţie inversă a unei crime, în
care victima se află „pe
locul şoferului” (după cum sugerează şi titlul) şi controlează fiecare element
din poveste după bunul plac. O carte scurtă, dar cu un impact foarte puternic
şi construită foarte ingenios.
3. Silent Nights. Christmas Mysteries – ed. Martin Edwards
O altă carte ce nu a fost (încă) tradusă la
noi, dar pe care trebuie să o includ în această listă este antologia de proză
scurtă coordonată de Martin Edwards - „Silent Nights. Christmas Mysteries”. Aceasta
cuprinde 15 povestiri poliţiste a căror acţiune se desfăşoară în preajma Crăciunului,
iar printre autori îi regăsim pe Arthur Conan Doyle, Edgar Wallace, dar şi
mulţi scriitori de mistere/suspans care au fost uitaţi de lumea literară până
să fie incluşi de Martin Edwards în acest volum (Ethel Lina White, Dorothy L.
Sayers, Gabrielle Margaret Vere Long). Sunt recunoscătoare acestei antologii
pentru că mi-a dat ocazia să descopăr autori pe care nu i-aş fi citit altfel.
Fie că este vorba despre furtul unui şirag de mărgele sau de o crimă într-un
muzeu cu exponate de ceară, fiecare povestire din acest volum te ţine în
suspans şi îţi dă, în acelaşi timp, acel sentiment de confort şi căldură
specific lecturilor de tip cozy mystery.
Multe dintre povestirile din „Silent Nights. Christmas Mysteries” fac concurenţă operelor Agathei
Christie în ceea ce priveşte ingeniozitatea naraţiunii şi atmosfera creată. Deşi
cărţile Agathei Christie îşi merită popularitatea, am senzaţia uneori că
asociem prea mult genul detectivistic cu romanele sale şi uităm de atâţia alţi
scriitori care au produs opere literare poliţiste de valoare.
4. Poirot and me – David Suchet
Singura carte de non-ficţiune din această listă
e reprezentată de memoriile actorului David Suchet despre cei 25 de ani în care
l-a jucat pe celebrul detectiv Hercule Poirot în ecranizările cărţilor Agathei
Christie. Cartea lui David Suchet emană un puternic sentiment de ataşament faţă
de micul detectiv belgian cu faimoasa lui mustaţă. Această admiraţie a actorului
şi a omului David Suchet faţă de personajul pe care l-a jucat timp de un sfert
de secol se întâlneşte cu admiraţia fanilor faţă de Hercule Poirot, astfel că
lectura acestei cărţi îi face pe cititori şi pe David Suchet complici,
adevaraţi admiratori secreţi ai iconicului personaj.
5. Urgia şi zorile – Renée Ahdieh
Fiecare din cărţile de pe
poziţiile 5-7 din această listă de lecturi preferate din 2016 se remarcă prin
ceva diferit în comparaţie cu restul cărţilor destinate publicului young adult pe care le-am citit. „Urgia şi zorile” de Renée Ahdieh se
diferenţiază prin cadrul şi atmosfera create, descrierile minuţioase şi atenţia
la detalii care te fac să te simţi cu adevărat la curtea regală dintr-o ţară
arabă. Cartea este o repovestire a „O mie şi una de nopţi” şi, dincolo de acţiunea antrenantă şi povestea de
dragoste pe care le regăsim în mai toate carţile cu personaje adolescenţi, „Urgia şi zorile” îşi oferă răgaz
pentru a descrie obiceiurile, vestimentaţia, mobilierul, arhitectura, peisajul,
flora şi animalele, astfel că te simţi învăluit de miresmele florilor, al
ceaiurilor si mirodeniilor, guşti mâncărurile împreună cu personajele şi simţi
fineţea sau asprimea materialelor pe care le poartă. Toate acestea contează şi
fac diferenţa dintre o carte oarecare şi una care rămâne mult timp în mintea
cititorilor ei pentru că le antrenează mai multe simţuri în acelaşi timp.
6. Spulberă-mă – Tahereh Mafi
Cărţile din seria „Spulberă-mă” („Shatter Me”) mi-au rămas în minte
de-a lungul anului mai ales datorită scriiturii poetice a lui Tahereh Mafi. În
special prima carte din trilogie, axată mai mult pe introspecţie şi cunoaşterea
personajelor, mi s-a părut scrisă frumos şi cu atenţie în alegerea cuvintelor,
într-un stil poetic, cu pasaje întregi ce descriau metaforic gândurile şi
sentimentele Juliettei, personajul feminin central al seriei. Pe parcurs, seria
devine mult mai animată, numărul personajelor se măreşte, iar stilul îşi mai
pierde parcă din poeticitate. Dar prima carte chiar reuşeşte să dovedească
talentul de scriitoare al lui Tahereh Mafi, dincolo de toate clişeele pe care
acţiunea le cuprinde. Multe scene din prima carte se concentrează pe
interacţiunea dintre Juliette şi gardianul ei, Adam Kent. Mi-au plăcut
atmosfera închisă, întunecată, mintea învolburată a Juliettei care se descoperă
încet-încet pe sine şi conexiunea acesteia cu alteritatea, în persoana acestui
tânăr gardian Adam Kent.
7.
În „Casa de Chihlimbar”, o altă carte cu personaje
adolescenţi, mi-a plăcut maniera în care autoarele au inclus elementul
paranormal în poveste (cu toate că nu îmi plac, de obicei, cărţile cu fantome,
stafii, zombie etc.) şi scriitura pe mai multe planuri, îmbinarea aspectelor
istorice cu povestea desfăşurată în contemporaneitate. Un alt element subiectiv
care mă face să plasez această carte pe lista lecturilor preferate din 2016
este locul desfăşurării acţiunii, Casa de Chihlimbar, ce devine practic un
personaj de sine stătător, cu o memorie proprie acumulată de-a lungul timpului,
o memorie a numeroaselor generaţii care şi-au adăpostit bucuriile şi fricile între
pereţii ei.
Care au fost cărţile voastre preferate dintre cele citite în 2016?
Foarte bune recenzii! Si Top.
ReplyDelete