Cand te-ai obisnuit deja cu linistea, dar nu suficient incat sa nu incerci sa o acoperi cu sunete artificiale, cand te-ai resemnat ca singurul aer pe care il vei inspira e acelasi pe care l-ai expirat mai devreme, se poate spune ca esti cu un pas mai aproape de a intelege aleatoriul, arbitrariul momentelor care trec. Incapatanarea de a gasi sensuri in ceea ce nu e decat o aruncatura intamplatoare a unor zaruri cu mai mult de sase fete nu face decat sa creeze frustrari, sa ne distraga atentia de la putinul, dar adevaratul, care se intampla.
Nu e nimic altceva decat noi in lumea asta si nu stiu de ce ne ia fiecaruia o viata intreaga sa intelegem si, mai ales, sa acceptam asta.
No comments:
Post a Comment