Titlu original: The Great Gatsby
Autor: Francis Scott Key Fitzgerald
Anul primei publicari: 1925
Limba din original: engleza
Despre romanul “Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald s-au spus de-a lungul timpului multe lucruri, iar avalansa de analize si critici a revenit recent, odata cu noua ecranizare a cartii. Daca ar fi sa dezbracam romanul de toate aceste pareri care i s-au atasat inca de la momentul primei lui publicari (in 1925) si ar fi sa patrundem in esenta lui simpla, am putea spune ca este o carte despre speranta, incapatanare, ambitie si iluzia de a-ti face si/sau a-ti detine propriul destin. Dincolo de toate speculatiile in privinta personalitatii lui Jay Gatsby, el este un visator incurabil, care isi intretine din nimic, cu o incapatanare extraordinara, iluzia indeplinirii unui vis sau, mai degraba, dorinta schimbarii unei realitati.
Intamplarile sunt relatate prin prisma personajului-narator Nick Carraway, un tanar care doreste sa invete “arta speculatiilor la bursa” si se muta, in acest scop, pe coasta de est a Americii. Devine astfel vecinul “Marelui Gatsby”, un barbat extrem de bogat care ii atrage atentia mai ales prin petrecerile insolit de opulente pe care le tine la resedinta sa. Nick ajunge sa il cunoasca pe Gatsby altfel decat un gangster sau traficant de bauturi alcoolice, cum il considera mare parte din societatea care ii calca pragul la petreceri. Legatura dintre cei doi este practic initiata de coincidenta faptului ca Gatsby este indragostit de verisoara lui Nick, Daisy, cu care are un trecut amoros de dinaintea casatoriei ei cu Tom Buchanan. Pe vremea aceea, Gatsby era un soldat ca oricare altul, pregatit sa plece la razboi cu iluzia ca iubita lui, Daisy, il va astepta. Complet schimbat si devenit prin cai necunoscute milionar, Gatsby este determinat sa ii prezinte toate realizarile sale lui Daisy si devine obsedat de ideea de a o face sa inteleaga ca locul ei este langa el, nu langa Tom Buchanan. O invita deci la una dintre celebrele sale petreceri si, prin intermediul lui Nick, ajunge sa o faca din nou parte din viata sa. Iubirea prea mare a lui Gatsby pentru Daisy nu se implineste insa in felul in care si-ar fi dorit el, ca un lucru pe care il planuiesti si il aranjezi cu atata grija si minutiozitate incat devine evident ca nu va iesi bine.
Anul primei publicari: 1925
Limba din original: engleza
Despre romanul “Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald s-au spus de-a lungul timpului multe lucruri, iar avalansa de analize si critici a revenit recent, odata cu noua ecranizare a cartii. Daca ar fi sa dezbracam romanul de toate aceste pareri care i s-au atasat inca de la momentul primei lui publicari (in 1925) si ar fi sa patrundem in esenta lui simpla, am putea spune ca este o carte despre speranta, incapatanare, ambitie si iluzia de a-ti face si/sau a-ti detine propriul destin. Dincolo de toate speculatiile in privinta personalitatii lui Jay Gatsby, el este un visator incurabil, care isi intretine din nimic, cu o incapatanare extraordinara, iluzia indeplinirii unui vis sau, mai degraba, dorinta schimbarii unei realitati.
Intamplarile sunt relatate prin prisma personajului-narator Nick Carraway, un tanar care doreste sa invete “arta speculatiilor la bursa” si se muta, in acest scop, pe coasta de est a Americii. Devine astfel vecinul “Marelui Gatsby”, un barbat extrem de bogat care ii atrage atentia mai ales prin petrecerile insolit de opulente pe care le tine la resedinta sa. Nick ajunge sa il cunoasca pe Gatsby altfel decat un gangster sau traficant de bauturi alcoolice, cum il considera mare parte din societatea care ii calca pragul la petreceri. Legatura dintre cei doi este practic initiata de coincidenta faptului ca Gatsby este indragostit de verisoara lui Nick, Daisy, cu care are un trecut amoros de dinaintea casatoriei ei cu Tom Buchanan. Pe vremea aceea, Gatsby era un soldat ca oricare altul, pregatit sa plece la razboi cu iluzia ca iubita lui, Daisy, il va astepta. Complet schimbat si devenit prin cai necunoscute milionar, Gatsby este determinat sa ii prezinte toate realizarile sale lui Daisy si devine obsedat de ideea de a o face sa inteleaga ca locul ei este langa el, nu langa Tom Buchanan. O invita deci la una dintre celebrele sale petreceri si, prin intermediul lui Nick, ajunge sa o faca din nou parte din viata sa. Iubirea prea mare a lui Gatsby pentru Daisy nu se implineste insa in felul in care si-ar fi dorit el, ca un lucru pe care il planuiesti si il aranjezi cu atata grija si minutiozitate incat devine evident ca nu va iesi bine.
Desi romanul este relativ scurt, personajele sunt extrem de bine conturate, prin replici cheie sau scene puternic vizuale. Aceste trasaturi ale scrierii lui Fitzgerald recomanda cartea spre ecranizare. Multe dintre scene dau impresia ca este vorba mai degraba despre o piesa de teatru sau chiar un scenariu de film prin felul in care sunt puse la punct decorul, gesturile si replicile personajelor.
“Marele Gatsby” poate fi interpretat ca o tragedie (in sensul dramaturgiei antice grecesti) intrucat personajul Jay Gatsby isi orienteaza fiecare gest singurului scop de a o recastiga pe Daisy, de a continua cu ea perfectiunea pe care a inceput-o cu cativa ani in urma, dar realitatea si viata ii spulbera acest singur deziderat. Este practic evidentiata micimea unui om (si a iluziilor sale, oricat de pure ar fi ele) in fata divinitatii, reprezentata simbolic, in multe din scenele cheie, de ochii doctorului Eckleburg, o pereche de ochi gigantici de pe un panou publicitar stradal.
Citate din “Marele Gatsby” de F. Scott Fitzgerald (preluate din editia aparuta la editura Polirom, 2011, traducere de Mircea Ivanescu):
“Oricat de intensa ar fi vibratia sau prospetimea realitatii, ea nu se poate masura cu ce este in stare un om sa inchida in adancul sufletului sau.”
“Oricat de intensa ar fi vibratia sau prospetimea realitatii, ea nu se poate masura cu ce este in stare un om sa inchida in adancul sufletului sau.”
“[Daisy]: – Si voua vi se intampla sa asteptati ziua cea mai lunga a anului si pe urma sa va para rau dupa ea? Mie mi se intampla intotdeauna sa astept ziua cea mai lunga a anului si pana la urma nici nu bag de seama cand vine.”
“[Nick]: – Trecutul nu poti sa-l repeti.
[Gatsby]: – Nu poti sa repeti trecutul! exclama el neincrezator. Cum asa – bineinteles ca poti!
Se uita in jur cu priviri ratacite, ca si cum trecutul insusi s-ar fi ascuns undeva, in umbra casei, atat de aproape incat ar fi putut sa-l atinga daca ar fi intins mana.
– Am sa aranjez totul exact asa cum era inainte, imi spuse dand din cap cu toata hotararea. Daisy are sa vada si are sa inteleaga.”
No comments:
Post a Comment