Titlu original: So Many Ways to Begin
Autor: Jon McGregor
Anul primei publicari: 2006
Limba din original: engleza
“Atatea inceputuri” m-a surprins placut mai ales prin modul original in care este scrisa, sub forma similara unui inventar al obiectelor dintr-un muzeu, doar ca, in acest caz, este vorba despre muzeul vietii personajului principal, David Carter. Capitolele romanului pornesc de la diverse obiecte cu semnificatie pentru David (exemplu: “Vedere de la Muzeul Maritim din Greenwitch, circa 1953”, “Rezultate examinare, Liceul Scotian, iulie 1967”, “Bilet de tren, Aberdeen-Coventry (single), 15 septembrie 1968” etc.) si ne poarta in momente diferite ale existentei lui, romanul desfasuradu-se astfel pe mai multe planuri temporale.
David Carter este pasionat inca din copilarie de arhive si de muzee, de acele obiecte pastrate de-a lungul timpului si care conserva in esenta lor amintiri din viata unor oameni, momente din istoria lor personala sau colectiva. De mic, cerceteaza terenurile parasite din jurul casei sale si ajunge sa colectioneze obiectele pe care le scoate la iveala prin aceste “sapaturi”. Pe parcursul vietii, strange el insusi un mic muzeu cu exponate din propria-i viata: o scrisoare importanta, un certificat de nastere, o brosura pentru o universitate, o perie de par, o tabachera, un set de carlige pentru rufe si multe alte obiecte care ii descriu istoria.
David descopera intamplator ca este adoptat si incepe cercetarile pentru a-si gasi mama adevarata. Pentru cineva care pune atat de mult pret pe arbori genealogici, arhive si obiecte de muzeu, este ironic sa descopere ca intreaga sa viata a fost, in realitate, o minciuna, ca mama, tatal si sora lui nu sunt de fapt familia lui biologica. Romanul prezinta insa mai mult decat cautarea mamei naturale a lui David. Este o carte despre lucrurile obisnuite, simple, considerate uneori prea nesemnificative pentru a fi luate in seama, dar care ne definesc si ne influenteaza viata de zi cu zi si, implicit, intreaga viata.
Citate din "Atatea inceputuri" de Jon McGregor (preluate din editia aparuta la editura Leda, 2008, traducere de Lavinia Vasile):
"Pur si simplu s-a intamplat.
El ar fi putut sa treaca de-a dreptul pe langa. Usa ar fi putut sa nu fie intredeschisa. Ea ar fi putut sa nu se straduiasca sa puna in functiune noul aparat de facut cafea si astfel zgomotul strident pe care il scosese ar fi putut sa nu-i atraga atentia asa cum o facuse. Ar fi putut sa nu fi avut bani de cheltuiala sau increderea sa deschida putin mai mult usa si sa o intrebe daca mai servea inca. Ar fi putut sa nu inteleaga gresit harta muzeului si sa rateze o sala intreaga de exponate si astfel s-ar fi grabit sa prinda trenul si nu s-ar fi intors sa o vada acolo.
Cum se mai nimeresc lucrurile. Cum am fi noi daca lucrurile astea s-ar intampla altfel?
...
Ea ar fi putut sa se intoarca cu spatele in acel moment. El ar fi putut sa auda pasi in spatele lui pe coridor, zanganitul de chei al unui om de serviciu. Femeia care lucra de obicei cu ea in ceainarie ar fi putut sa dea buzna inauntru din bucatarie, in loc sa fi plecat cu o jumatate de ora mai devreme pentru a ajunge la timp la oficiul postal. Dar nimic din toate acestea nu se intamplase.
...
Si erau atatea feluri in care s-ar fi putut intampla altcumva.
Ar fi putut sa nu fi avut slujba aceea de la bun inceput. Prietena mamei sale ar fi putut sa pomeneasca altcuiva despre slujba sau mama ei ar fi putut sa nu o considere potrivita. El ar fi putut sa nu reuseasca sa-si ia liber de la munca pentru a face lunga calatorie in nord. Ar fi putut sa piarda trenurile sau acestea sa aiba intarziere, ar fi putut sa citeasca gresit orarele. Incruntarea ei ar fi putut sa nu se transforme in zambet, asa cum s-a intamplat cand si-a ridicat privirea si l-a auzit intreband daca mai servea inca."
David Carter este pasionat inca din copilarie de arhive si de muzee, de acele obiecte pastrate de-a lungul timpului si care conserva in esenta lor amintiri din viata unor oameni, momente din istoria lor personala sau colectiva. De mic, cerceteaza terenurile parasite din jurul casei sale si ajunge sa colectioneze obiectele pe care le scoate la iveala prin aceste “sapaturi”. Pe parcursul vietii, strange el insusi un mic muzeu cu exponate din propria-i viata: o scrisoare importanta, un certificat de nastere, o brosura pentru o universitate, o perie de par, o tabachera, un set de carlige pentru rufe si multe alte obiecte care ii descriu istoria.
David descopera intamplator ca este adoptat si incepe cercetarile pentru a-si gasi mama adevarata. Pentru cineva care pune atat de mult pret pe arbori genealogici, arhive si obiecte de muzeu, este ironic sa descopere ca intreaga sa viata a fost, in realitate, o minciuna, ca mama, tatal si sora lui nu sunt de fapt familia lui biologica. Romanul prezinta insa mai mult decat cautarea mamei naturale a lui David. Este o carte despre lucrurile obisnuite, simple, considerate uneori prea nesemnificative pentru a fi luate in seama, dar care ne definesc si ne influenteaza viata de zi cu zi si, implicit, intreaga viata.
Citate din "Atatea inceputuri" de Jon McGregor (preluate din editia aparuta la editura Leda, 2008, traducere de Lavinia Vasile):
"Pur si simplu s-a intamplat.
El ar fi putut sa treaca de-a dreptul pe langa. Usa ar fi putut sa nu fie intredeschisa. Ea ar fi putut sa nu se straduiasca sa puna in functiune noul aparat de facut cafea si astfel zgomotul strident pe care il scosese ar fi putut sa nu-i atraga atentia asa cum o facuse. Ar fi putut sa nu fi avut bani de cheltuiala sau increderea sa deschida putin mai mult usa si sa o intrebe daca mai servea inca. Ar fi putut sa nu inteleaga gresit harta muzeului si sa rateze o sala intreaga de exponate si astfel s-ar fi grabit sa prinda trenul si nu s-ar fi intors sa o vada acolo.
Cum se mai nimeresc lucrurile. Cum am fi noi daca lucrurile astea s-ar intampla altfel?
...
Ea ar fi putut sa se intoarca cu spatele in acel moment. El ar fi putut sa auda pasi in spatele lui pe coridor, zanganitul de chei al unui om de serviciu. Femeia care lucra de obicei cu ea in ceainarie ar fi putut sa dea buzna inauntru din bucatarie, in loc sa fi plecat cu o jumatate de ora mai devreme pentru a ajunge la timp la oficiul postal. Dar nimic din toate acestea nu se intamplase.
...
Si erau atatea feluri in care s-ar fi putut intampla altcumva.
Ar fi putut sa nu fi avut slujba aceea de la bun inceput. Prietena mamei sale ar fi putut sa pomeneasca altcuiva despre slujba sau mama ei ar fi putut sa nu o considere potrivita. El ar fi putut sa nu reuseasca sa-si ia liber de la munca pentru a face lunga calatorie in nord. Ar fi putut sa piarda trenurile sau acestea sa aiba intarziere, ar fi putut sa citeasca gresit orarele. Incruntarea ei ar fi putut sa nu se transforme in zambet, asa cum s-a intamplat cand si-a ridicat privirea si l-a auzit intreband daca mai servea inca."
No comments:
Post a Comment