06/09/2013

O inertie inexplicabila


Mi se pare incredibil cum unii oameni spun ca aleg sa traiasca in loc sa moara cand nu mai au niciun motiv sa o faca, sub pretextul ca vor sa vada ce mai urmeaza, ca sunt curiosi de lucrurile care se pot intampla.

Mi se pare incredibil cum unii oameni spun ca merg mai departe fara sa stie exact de ce, ca simt un fel de impuls inexplicabil care ii impinge de la spate, o forta a absurdului care ii face sa isi stearga lacrimile si sa-si continue existenta ca si cand nu ar purta o rana adanca in ei.

Mi se pare incredibil cum unii oameni spun ca ceea ce nu te omoara te face mai puternic, iar momentele in care ti se pare ca nimic nu are niciun rost sunt trecatoare, chiar daca foarte lungi.

Mi se pare incredibil cum unii oameni spun ca merita sa speri ca totul se va schimba chiar daca nu ai nici cea mai mica dovada a vreunei schimbari, ca merita sa astepti chiar si dupa ce ti s-a consumat bateria de la ceas de atata intarziere, ca nu exista nicio viata in van si toti avem un sens pe lumea asta.

Mi se pare incredibil cum unii oameni spun ca trebuie sa mergi la culcare impacat cu tine si cu viata, chiar daca nu ai niciun motiv sa te trezesti de dimineata, ca oricand iti vor ramane gandurile si visele, chiar daca realitatea ti-a luat tot restul.

Mi se pare incredibil cum unii oameni spun ca merita sa lupti pentru fantasmele in care crezi, ca orice credinta e mai buna decat niciuna si ca ea te va mentine in viata chiar daca logic ar fi sa mori.

Mi se pare incredibil cum si eu spun si fac la fel, continuandu-mi viata dintr-o inertie inexplicabila, intretinuta de o credinta incapatanata si de certitudinea fara de temei (daca se poate spune asa ceva) ca lucrurile vor fi altfel pentru ca sunt de fapt si acum altfel decat le percep in mod obiectiv.

Logica ne-ar dicta de multe ori sa ne oprim din jocul absurd al vietii  atunci cand nu mai ramane nimic de castigat, dar tot ce e dincolo de logica ne indeamna sa credem in victorii fara miza, in fericiri fara dovezi anterioare. Tot ce e dincolo de logica ne sustine instinctul de supravietuire pentru ca, fara aceasta parte din noi, am lua decizia logica de a ne opri din trait.

De fiecare data cand spun ca “nu mai e nimic” sau “nu a mai ramas nimic”, expresia asta devine din ce in ce mai tragica pentru mine. Nimicul de ieri ar fi fost totul daca l-as mai fi avut astazi si ma tem ca nimicul de azi va deveni valoros maine. Pentru ca, nu stiu inca din ce motive, lucrurile trebuie sa mearga din rau in mai rau, iar singura consecinta a acestui fapt e ca speranta mea trebuie sa creasca proportional astfel incat eu sa ma mentin in viata. 

No comments:

Post a Comment