Uneori isi intorcea insesizabil capul spre dreapta

Aluneca incet, ca pe mucusul unei moluste,

Ramanea fara combustibil si se oprea,

O batea vantul si se lasa suflata,

O batea vantul si se impotrivea.

Astepta zile si milioane de ani,

Fugea pana i se aprindea pamantul de sub picioare,

Vedea in ceata si isi freca ochii,

Dar muntele era la fel de departe.

Picaturile de transpiratie ii spalau frica,

Inima ii pompa speranta in vene,

Uneori isi intorcea insesizabil capul spre dreapta

Si ii vorbea.

Valurile ii izbeau timpanul

Si scuipa gustul sarat din gura.

Isi zgaria talpile de scoicile sparte,

Dar muntele era la fel de departe.