Recenzie "Cele zece iubiri ale lui Nishino" - Hiromi Kawakami

Titlu original: Nishino Yukihiko no koi to boken
Autor: Hiromi Kawakami
Anul primei publicari: 2003
Limba din original: japoneza

Este intotdeauna reconfortant sa citesti o carte care se dovedeste a fi exact asa cum te-ai fi asteptat sa fie. Acesta a fost sentimentul pe care l-am avut citind “Cele zece iubiri ale lui Nishino” de Hiromi Kawakami. In stilul tipic scriitorilor japonezi contemporani, autoarea cuprinde sentimente foarte specifice in gesturi si intamplari simple. Paradoxal, scriitura minimalista si subtila transpune perfect relatiile neconventionale si complicate dintre personaje. Este foarte dificil sa exprimi in cuvinte legaturile care ii unesc pe Nishino si femeile care i-au traversat viata; cu toate acestea, Hiromi Kawakami reuseste cumva sa puna degetul pe o senzatie, pe o conexiune sau un sentiment si sa le faca tangibile si pentru cititor.

Modul in care este construit acest volum este deopotriva simplu si de efect. Cartea cuprinde zece povestiri scurte, relatate din perspectiva a zece femei din viata lui Nishino. Din descrierile personajelor feminine, din trairile lor in legatura cu Nishino, cititorul poate reconstrui personalitatea interesanta, sarmanta, dar misterioasa a unui barbat care ramane, pana la urma, neinteles de toate femeile care l-au iubit.

Suntem obisnuiti sa citim carti sau sa admiram opere de arta dedicate “eternului feminin”, insa cartea lui Hiromi Kawakami ofera o alternativa proaspata care pune in lumina reflectoarelor barbatul. Franturile de amintiri relatate de iubitele lui din diferite momente ale existentei acestuia compun un personaj masculin fascinant, invaluit in mister, o adevarata enigma. Ideea pe care Hiromi Kawakami si-a construit romanul, plasand in prim plan personalitatea barbatului vazuta din perspectiva femeilor, mi s-a parut originala si extrem de ofertanta. Efectul pe care relatia cu Nishino l-a avut asupra iubitelor sale este surprins foarte bine de autoare: aceste femei, cu toate ca sunt nefericite, intr-un fel sau altul, cu Nishino, nu se destrama la despartirea de el; dimpotriva, devin mai puternice, se (re)descopera pe sine.

Conexiunea trecatoare dintre personajul masculin si fiecare dintre femeile din viata sa pune in lumina nestatornicia iubirii in general. Desi relatiile dintre personaje nu dureaza, ele nu sunt daunatoare, ci constructive, cel putin pentru partea feminina implicata. Perspectiva lui Nishino nu ajungem sa o cunoaste niciodata, ceea ce face romanul si mai interesant, iar personajul si mai greu de captat.

“Cele zece iubiri ale lui Nishino” ofera o lectura delicata, scurta, dar patrunzatoare. O recomand cititorilor care cauta povesti de dragoste subtile, expuneri ale unor aspecte foarte specifice din relatiile inter-umane. Nu in ultimul rand, cartea se citeste si foarte repede, fiind foarte scurta (200 de pagini), iar scriitura este impecabila si deschide apetitul pentru lectura celorlalte carti ale autoarei Hiromi Kawakami. 

Citate din "Cele zece iubiri ale lui Nishino" (preluate din editia aparuta la editura Polirom, 2015, traducere de Forin Oprina):

“Cand, dupa atata vreme, am urcat intr-un tren spre casa, lucrurile din apartamentul lui Nishino s-au prefacut intr-un trecut indepartat. Desi pe cand ma aflam la el erau atat de limpezi. Si trupul lui, si privirile lui, si cuvintele lui. Odata despartiti insa, totul devenise intr-o clipa un trecut aflat la mare distanta.”

“E adevarat ca ziua incepe la dousprezece noaptea, dar intotdeauna mi s-a parut ca timpul pana in zori apartine zilei de ieri. Insa odata ce s-a crapat de ziua, s-a sfarsit. Odata cu zorii vine si supraestimatul maine.”

“In adancul sufletului, oamenii urasc orice e prea perfect.”

“Nu purtam niciodata discutii despre subiecte serioase. Dar pe lume nici nu prea exista multe subiecte serioase. Poate ca nu exista niciunul, de fapt.”

“Sa-l iubesti pe Nishino e ceva fara sorti de izbanda, dar e si placut. A fost o corvoada care a meritat.”

“In jurul lui plutea un aer straniu. Ceva ce nu vedeai la nimeni altcineva din clasa. Oricat ai fi incercat sa patrunzi in aerul acela, nu ii dadeai de capat, asa mi se parea. Cu cat il razbateai, cu-atat te duceai mai adanc. Dar, oricat de profund ai fi scrutat, tot nu puteai ajunge la Nishino, ascuns dincolo de valul acela de aer. Si, cu toate acestea, aerul ala era moale, cald si placut. Te trezeai pe nestiute cu iluzia ca aerul ala era Nishino insusi.”