Autor: Daphne du Maurier
Anul primei publicari: 1938
Limba din original: engleza
Romanul “Rebecca” de Daphne du Maurier a fost publicat pentru prima data in anul 1938 si nu a incetat sa fie reeditat de atunci. Cartea este cu adevarat mereu actuala prin prisma personajelor sale dar, mai ales, datorita problematicilor psihologice pe care le trateaza. “Rebecca” este o opera care a intrat in istoria literaturii, figurand in toate topurile si listele de lectura cu recomandari de carti clasice.
Am citit “Rebecca” de Daphne du Maurier abia anul trecut fiind una dintre cartile mele preferate din 2013. Scriind acum despre carte, dupa cateva luni de la lectura ei, am senzatia ca o port cu mine de mult mai mult timp, ca o stiu dintotdeauna. Pentru ca “Rebecca” se ataseaza de tine - si tu, ca cititor, de ea – cu fiecare cuvant si cu fiecare pagina intoarsa. Sunetul cu care inchizi volumul la final este acompaniat de sentimentul ca ai terminat de citit o capodopera la care te vei mai gandi mult timp de acum inainte.
“Rebecca” este o carte de nota 10 datorita a cel putin 10 ingrediente de succes pe care le contine:
Daca, dupa ce ai citit primele cateva zeci de pagini, traiesti cu senzatia ca Rebecca este personajul - narator, te inseli. Titlul cartii este dat de numele unui personaj absent, prima sotie a lui Maxim de Winter, barbatul cu care personajul-narator se casatoreste. Cu toate ca Rebecca este moarta, ea traieste si este mereu prezenta in carte prin rememorarile celor care au cunoscut-o, prin gelozia pe care personajul-narator (“a doua doamna de Winter”) i-o poarta, prin urmarile pe care le au faptele ei chiar si dincolo de disparitia ei din lumea celor vii. Rebecca este un personaj extrem de bine construit, care nu are nevoie sa fie in viata pe parcursul povestii pentru a se impune ca o prezenta cu o influenta puternica asupra vietilor celorlalti.
Alegerea de a da acest titlu cartii este foarte inspirata si marcheaza o prelungire a dominatiei personajului asupra relatiei dintre “a doua doamna de Winter” si Maxim. Pe tot parcursul povestii, cei doi incearca sa o alunge pe Rebecca din viata lor, dar atunci cand cineva este mort si continua sa iti transforme viata intr-un iad, ce mai este de facut?
2. Personajul principal fara nume
Romanul “Rebecca” spune, de fapt, povestea unei tinere de provenienta modesta care se casatoreste cu Maxim de Winter, un vaduv extrem de bogat. Intamplarile din carte sunt relatate din perspectiva acestui personaj al carui nume nu ajungem sa il cunoastem niciodata. Tot timpul se face referire la ea ca fiind „doamna de Winter” sau „a doua doamna de Winter” intrucat Maxim fusese casatorit anterior cu Rebecca.
Si din acest punct de vedere, al personajului principal fara nume, romanul se diferentiaza si te intriga. Alegerea de a nu da un nume tinerei sotii a lui Max de Winter are de-a face cu dorinta autoarei de a o pune in anonimat si de a-i sublinia caracterul sters, umil, in comparatie cu prima doamna de Winter, Rebecca, a carei personalitate puternica se impune si prin botezarea cartii.
3. Personaje odioase pe care le iubesti
Romanul te tine prins intre paginile sale nu numai datorita intrigii captivante, dar si a personajelor foarte puternice si credibile. Toate personajele din “Rebecca” au parti bune si rele, iar de cele mai multe ori slabiciunile si greselile lor sunt scoase in evidenta in defavoarea calitatilor sau a faptelor admirabile. Astfel, Maxim de Winter are multe secrete de ascuns, fapte de care nimeni nu ar fi mandru, dar care sunt explicabile daca ajungi sa reflectezi asupra contextului. Cu toate ca este un personaj greu de digerat si, mai ales, de placut, ajungi sa te atasezi de el, sa fii de partea lui. La fel se intampla cu “a doua doamna de Winter”, o tanara care face, la randul ei greseli, si nutreste in anumite momente sentimente dintre cele nu tocmai laudabile.
Desigur, nu poate fi omisa doamna Danvers, fosta camerista personala a Rebeccai, care continua sa lucreze la Manderley si sa tina in frau toate treburile casei si personalul dedicat pentru intretinerea domeniului. Doamna Danvers, fidela fostei ei stapane, primeste cu reticenta a doua casatorie a lui Maxim si incearca prin toate mijloacele sa scoata in evidenta personalitatea insipida a tinerei care i-a luat locul Rebeccai. Pana si de acest personaj odios ajungi sa te atasezi pentru ca gesturile ei isi au explicatia in imensa iubire si loialitate pe care i-o poarta, chiar si dupa moarte, Rebeccai.
Daphne du Maurier are capacitatea rara de a te face sa te identifici cu personajele ei negative, sa le intelegi gelozia, invidia, greselile, izbucnirile de furie si sa nu le judeci nici macar atunci cand omoara alte persoane.
4. Castelul de vis Manderley
“Azi-noapte, am visat ca ma intorsesem la Manderley.” Cu aceasta fraza devenita iconica in literatura, se deschide romanul “Rebecca”. Urmeaza cateva pagini in care personajul-narator povesteste despre Manderley, asa cum tinutul i-a aparut in vis, degradat din cauza neglijentei, a anilor in care nimeni nu a locuit acolo. Chiar si asa, lasat in paragina, cu tufisurile neingrjite si ferestrele murdare, Manderley este un loc fascinant, un personaj in sine. Castelul in care locuieste Maxim de Winter si imprejurimile lui o coplesesc la inceput pe tanara lui sotie. Descrierile interiorului, dar si ale gradinii, plajei sau ale stancilor din apropiere au un rol semnificativ in crearea unei atmosfere specific gotice. Din multe puncte de vedere, tinutul si castelul se aseamana cu cele din romanul lui Charlotte Bronte, “Jane Eyre”.
Camerele, obiectele, oranduirea lucrurilor, toate sunt prelungiri ale Rebeccai. Manderley este, de fapt, singura forma prin care “a doua doamna de Winter” intra in contact cu Rebecca, dar este suficient pentru ca a doua sotie a lui Maxim de Winter sa ajunga sa o cunoasca pe predecesoara ei. Locul in sine, fiind pastrat de doamna Danvers exact asa cum l-a lasat Rebecca, ii aminteste constant tinerei ca Rebecca ii vegheaza fiecare gest din toate ungherele casei.
Atunci cand a imaginat tinutul Manderley, Daphne du Maurier s-a inspirat din domeniul Menabily de pe coasta de sud a Cornwall-ului, din Anglia, unde autoarea a locuit multi ani.
5. Suspans si rasturnari de situatie
“Rebecca” este un roman captivant care te face sa intorci inca o pagina si inca o pagina datorita unui excelent dozaj al suspansului, al misterului si al dezvaluirilor socante de pe tot parcursul povestii. Intamplarile iau, la intervale de timp, turnuri neasteptate, apar intrigi noi si descoperi lucruri care duc povestea la un alt nivel. Pentru toti cei care care considera cartile clasice plictisitoare, “Rebecca” demonstreaza ca lucrurile nu stau, in niciun caz, asa.
Personajul-narator, asa numita “a doua doamna de Winter”, se confrunta cu neputinta de a-si pune amprenta asupra Manderley, de a le demonstra tuturor ca are o personalitate proprie, distincta de cea a primei sotii a lui Maxim. Toate aceste incercari o duc in situatii complicate, uneori umilitoare.
Suntem tentati sa credem, alaturi de personajul-narator, ca Maxim de Winter este in continuare indragostit de prima lui sotie, ca nu doreste sa vorbeasca despre aceasta pentru ca amintirea mortii ei ii provoaca suferinta, dar aflam, printr-o rasturnare spectaculoasa de situatie, ca lucrurile nu stau deloc asa. De asemenea, aflam o explicatie de necrezut pentru perioada lunga de doliu a lui Maxim si a comportamentului sau ciudat de dupa decesul Rebeccai. Multe dintre dezvaluirile din carte te surprind cu adevarat si te fac sa traiesti intens fiecare noua descoperire pentru ca nimic nu este ceea ce pare a fi.
6. Finalul deschis
Suspansul din roman este pastrat chiar si dupa sfarsitul acestuia prin finalul lasat deschis de catre autoare. “Rebecca” nu este un roman clasic tipic. Oricat de mult ar fi comparat cu “Jane Eyre” sau cu “Femeia in alb”, finalul nu este nici pe departe asemanator cu al celor doua romane de referinta.
Desi poate fi frustrant pentru cititor sa nu primeasca un final pentru aceasta poveste care l-a purtat, precum un roller coaster, sus si jos, decizia de a lasa sfarsitul oarecum nedefinit este, pana la urma, cea mai inspirata pentru ca permite imaginarea unor intamplari la fel de spectaculoase precum cele relatate pe parcursul cartii. In “Rebecca”, tot timpul se intampla ceva care anuleaza tot ce s-a intamplat anterior, astfel ca ar fi fost nepotrivit ca cititorii sa fie lasati cu o stare de fapt definita in locul uneia care permite multiple interpretari.
Finalul deschis al romanului a fost speculat de mai multi autori care au oferit cartii o continuare. Cea mai cunoscuta dintre acestea este cartea “Lady de Winter” (“Mrs de Winter”) scrisa de autoarea Susan Hill, cunoscuta, printre altele, pentru romanul “Femeia in negru” (“The Woman in Black”) – ecranizat in 2012, cu Daniel Radcliff in rolul principal.
7. Roman gotic de mistere
Prin atmosfera si prin subiect, “Rebecca” este un roman gotic de mistere. Cartea trateaza investigarea mortii Rebeccai, disparuta pe mare dupa o calatorie in larg pe vasul ei propriu. Corpul Rebeccai este adus la mal si identificat de Maxim de Winter ca fiind cel al primei lui sotii, dar vasul propriu zis este descoperit in adancuri mult mai tarziu, in perioada de dupa casatoria lui Maxim cu “a doua doamna de Winter”. In cabina vasului este gasit corpul Rebeccai, motiv pentru care Maxim trebuie sa dea o serie de explicatii, dat fiind ca identificase anterior un alt cadavru ca fiind cel al Rebeccai.
Procesul prin care Maxim trebuie sa isi demonstreze nevinovatia este demn de un roman politist. De asemenea, investigatiile pe care Maxim si a doua lui sotie le fac pentru a descoperi mai multe despre secretele Rebeccai sunt la fel de palpitante si specifice cartilor politiste.
8. Bildungsroman
Privita dintr-o alta perspectiva, “Rebecca” este si un bildungroman pentru ca urmareste traiectoria celei de-“a doua doamne de Winter” de la a fi tanara insipida care se casatoreste cu Maxim de Winter pana la transformarea ei intr-o femeie sigura pe sine, care se impune si isi sustine punctul de vedere in fata celorlalti. Devenirea ei este influentata, in mare parte, de dezvaluirile cu privire la identitatea Rebeccai si a sentimentelor lui Maxim de Winter fata de ea.
Nesiguranta cu care a doua sotie a lui Maxim patrunde in viata acestuia si in castelul de la Manderley este foarte bine imprimata de autoare in toate gesturile personajului. Cititorul se identifica usor cu toate temerile tinerei, cu gelozia pe care o simte fata de Rebecca, cu deciziile pe care le ia. Devenirea personajului este fireasca pentru cititor deoarece el asista la punerea fiecarei caramizi care sta la baza constructiei finale a celei de-“a doua doamne de Winter”.
9. Roman psihologic
“Rebecca” trateaza subiecte ce tin de moralitate, de dihotomia bine-rau. Cine are dreptul sa ia viata cui? Exista explicatii acceptabile pentru fapte precum uciderea unei persoane sau punerea la cale a propriei tale ucideri de catre altcineva astfel incat sa nu comiti tu insuti sinucidere? Sunt cateva intrebari controversate pe care romanul le pune, iar personajele aleg sa aiba o anumita opinie fata de aceste problematici, dupa cum cititorul are, la randul lui, dreptul de a imagina ce ar fi facut in locul personajelor si dreptul de a le judeca pentru faptele lor, daca nu este de acord cu ele.
Dreptatea care se face in “Rebecca” nu este tocmai dreptatea cu care suntem obisnuiti. Cineva omoara pe altcineva, dar nu plateste pentru asta conform regulilor societatii – nu este inchis. Exista insa circumstante atenuante recunoscute de lege in baza carora oamenii scapa de inschisoare chiar daca au luat o viata. Intamplarile din “Rebecca” ar putea starni multe dezbateri pe aceasta tema, iar cartea ramane mult timp dupa lectura in mintea cititorului ca un subiect de gandire datorita controversei pe care actele personajelor o starnesc.
10. Poveste de dragoste
Nu in ultimul rand, “Rebecca” este povestea de dragoste dintre Maxim si “a doua doamna de Winter”. Pe tot parcursul cartii, relatia dintre cei doi evolueaza intr-atat incat putem spune ca “Rebecca” este un bildungsroman nu numai pentru traiectoria si cresterea celei de-“a doua doamne de Winter”, dar si pentru traiectoria si cresterea relatiei de dragoste dintre cei doi. La inceput, atunci cand se cunosc la Monte Carlo si decid sa se casatoreasca, cei doi nu stiu prea multe unul dintre celalalt si nici nu au sentimente foarte puternice unul fata de celalalt. Intamplarile prin care trec ulterior si, in mod paradoxal, insasi Rebecca, ii apropie pe cei doi, le fortifica legatura.
Prima parte a cartii este marcata de gelozia continua fata de Rebecca si de nesiguranta pe care a doua sotie a lui Maxim o simte cu privire la casnicia lor. Lucrurile evolueaza insa spectaculos. Rebecca se dovedeste a fi altcineva decat credea “a doua doamna de Winter”, iar schimbarea de perceptie pe care i-o aduce descoperirea acestui adevar influenteaza atitudinea personajului fata de sotul sau. Momentul definitoriu in constructia relatiei de iubire dintre Maxim si a doua lui sotie este insa cel in care “a doua doamna de Winter” il sustine chiar daca faptele lui au fost abominabile. In acel moment, tanara iese din umbra Rebeccai si capata identitate proprie.
No comments:
Post a Comment