Recenzie "The Rosie Project" ("Proiectul Rosie") - Graeme Simsion

Titlu original: The Rosie Project
Autor: Graeme Simsion
Anul primei publicari: 2013
Limba din original: engleza

“The Rosie Project” (“Proiectul Rosie”) de Graeme Simsion este o comedie romantica povestita la persoana I din perspectiva lui Don Tillman, profesor de genetica in varsta de 39 de ani ce se afla in cautarea unei sotii. Metoda prin care planuieste sa gaseasca femeia ideala este insa cel putin bizara, ca de altfel si intreaga personalitate a lui Don. El recurge la un chestionar de 16 pagini pe care il aplica atat offline cat si online in speranta ca cineva se va potrivi profilului extrem de specific de femeie ideala: nefumatoare, nepurtatoare de bijuterii, foarte ordonata, consumatoare de alcool in anumite limite etc. 

Tipicarul Don isi traieste viata dupa niste reguli clare, intr-un mod foarte organizat: pentru fiecare zi din saptamana are stabilit un anumit tip de mancare, isi organizeaza programul la secunda astfel incat sa foloseasca timpul cat mai eficient posibil, isi planifica in avans cumparaturile pentru o perioada lunga de timp etc. Don se confrunta insa cu probleme atunci cand vine vorba de empatie, de intelegerea celorlalti, de simpla perceptie a intelesului reactiilor celor din jurul lui. Evalueaza oamenii intr-un mod stiintific, in functie de trasaturile exterioare pe care le observa in mod obiectiv. Din multe puncte de vedere, fanii serialului The Big  Bang Theory vor regasi in personajul Don Tillman o replica aproape identica a lui Sheldon Cooper. 

Intriga romanului incepe in momentul in care Don o intalneste pe Rosie, o femeie cu 10 ani mai tanara decat el si total opusul profilului ideal de sotie pe care barbatul si-l stabilise. Rosie se afla in cautarea tatalui ei biologic, iar geneticianul Don nu poate refuza ocazia interesanta de a desfasura cateva teste ADN pentru a o ajuta in acest sens pe Rosie. 

Cartea se citeste foarte usor, este scrisa extrem de cursiv, insa este vizibila intentia autorului de a publica o carte comerciala, pe gustul publicului larg. Cu toate ca include destule elemente de originalitate, aceasta sunt duse, din pacate, in directiile-cliseu ale majoritatii povestilor de dragoste contemporane. Mi-ar fi placut ca personalitatea interesanta a lui Don sa isi fi pastrat autenticitatea de-a lungul intregii carti. Ideea ca acesta trebuie sa se schimbe pentru a putea fi iubit nu mi s-a parut cel mai potrivit mesaj pe care cartea l-ar fi putut transmite. In cele din urma, dincolo de toate aventurile amuzante prin care Don si Rosie trec impreuna, dincolo de toate analizele psihologice pe care Don si le face pentru a se intelege mai bine pe el insusi, cititorul ramane cu senzatia ca singura forma de a fi fericit este sa fii asimilat de masa, sa devii precum majoritatea, sa lasi in urma trasaturile autentice care te caracterizeaza si sa te conformezi normelor impuse de societate. 

Romanul este scris profesionist si lucid, cu intentia de a da nastere unui bestseller, ceea ce si reuseste. Toate elementele care nu ar fi servit acestui scop sunt eliminate, iar toate aspectele care ar fi adus un plus de atractivitate publicului larg sunt adaugate. Este vizibil aproape cu ochiul liber modul in care romanul este construit, pe cele doua planuri: povestea romantica dintre Don si Rosie, cu cateva momente de turnura in care cititorul este menit sa se intrebe daca cei doi vor ramane impreuna; si planul descoperirii tatalui natural al lui Rosie, prin aventura intrarii in posesia ADN-ului tuturor barbatilor din viata mamei lui Rosie. Sunt puse astfel impreuna toate ingredientele necesare unei carti comerciale. 

Am apreciat aceasta carte pentru corectitudinea cu care a fost construita, insa tocmai aceasta aparenta perfectiune o lipseste de calitatea unei literaturi profunde - scrisa cu talent si daruire, nu din dorinta de a respecta o reteta pe placul publicului larg. “The Rosie Project” se preteaza foarte bine unei ecranizari hollywoodiene, fiind o comedie romantica ce contine toate ingredientele genului. De altfel, insusi Graeme Simsion afirma ca a pornit de la o piesa de teatru sau un scenariu de film, insa si-a dat seama ca are mai multe sanse sa convinga publicarea unei carti decat obtinerea suportului pentru o productie cinematografica. Tot Graeme sustine ca talentul poate fi invatat, iar aceasta afirmatie spune multe despre cartea sa. 

Personajele secundare, Gene (colegul lui Don si, de altfel, singurul prieten al acestuia) si Claudia (sotia lui Gene) indeplinesc un rol esential in parcursul lui Don catre cunoasterea propriilor atuuri si defecte si sunt, in acelasi timp, niste personaje secundare complete, carora li se acorda suficient timp si efort pentru a deveni personalitati de sine statatoare, cu propriile povesti. Acesta este un plus al cartii, avand in vedere ca multe romane de acest gen introduc personaje secundare stereotipice, fara consistenta.

Per total, nu regret ca am citit “The Rosie Project” si probabil ca voi acorda o sansa si continuarii – “The Rosie Effect” – insa raman cu regretul ca premisa acestei carti nu a fost dusa in directia in care ar fi putut sa mearga. In loc sa fie o carte-statement, “The Rosie Project” s-a conformat sa ramana, dimpotriva, o carte tipica, un roman care se incadreaza intr-o anumita categorie si, din acest motiv, risca sa se piarda printre alte carti ce apartin acelei categorii.