Recenzie "Metamorfoza" - Franz Kafka

Titlu original: Die Verwandlung
Autor: Franz Kafka
Anul primei publicari: 1915
Limba din original: germana

Intr-o dimineata obisnuita, Gregor Samsa, un comis voiajor care locuieste cu sora si parintii lui, se trezeste trasformat intr-un gandac. In acest mod impactant incepe povestirea “Metamorfoza”, scrisa de Franz Kafka. Ceea ce uimeste la nivelul stilului este faptul ca naratiunea decurge in modul cel mai natural si firesc, in genul scrierilor realiste, de parca ni s-ar povesti intamplari normale, nu transformarea unui om intr-o ganganie. Cititorul pare sa se obisnuiasca cu ideea ca Gregor Samsa este un gandac de dimensiunile unui barbat adult in acelasi ritm in care personajul insusi se dezmeticeste din socul initial si se resemneaza cu faptul ca aceasta metamorfoza incredibila a avut loc in realitate si ca nu este vorba despre un vis. 

Resemnarea si acceptarea noii sale conditii nu reprezinta cel mai greu aspect caruia Gregor Samsa trebuie sa ii faca fata. Devine evident ca orice forma de comunicare cu familia lui este imposibila din noua sa postura de gandac, la fel cum rutina zilnica nu mai poate fi dusa la indeplinire. Frustrarea de a constientiza imposibilitatea exprimarii sentimentelor si a dorintelor, instrainarea fata de sora, mama si tatal sau, respingerea din partea societatii si nevoia (in lipsa unei alte optiuni) de a se conforma cu aceasta noua stare il conduc pe Gregor Samsa la o insingurare obligata, la o izolare tragica, la un sfarsit inevitabil.

Parabola lui Kranz Fafka iti ramane mult timp in amintire si te socheaza inca de la primele fraze. Desi, prin prisma scriiturii si a stilului, “Metamorfoza” poate fi inclusa in diferite categorii: existantialism, realism, povestirea este atipica prin sine, prin subiectul original si dificil de descifrat pe care il trateaza, prin usurinta cu care transmite mesaje grele.

“Metamorfoza” poate fi o reprezentare metaforica a nenorocirilor care ni se intampla fara voia noastra, a conditiei care ni se da independent de actiunile noastre, a necesitatii de a ne adapta lucrurilor fara noima care au loc in viata noastra, a acceptarii si resemnarii pe care le traim zilnic, a faptului ca ne conformam sa fim noi insine, asa cum ne-am nascut si asa cum suntem, din simpla imposibilitate de a fi altcineva. Tragicul din “Metamorfoza” apare dincolo de transformarea lui Gregor Samsa in gandac. Tragicul se intampla atunci cand personajul este pedepsit pentru o nenorocire care s-a abatut asupra lui fara voia sa. De parca nu ar fi fost de ajuns ca trebuie sa traiasca de acum inainte ca gandac si nu ca om, Gregor trebuie sa suporte si “pedeapsa” conditiei sale de gandac: respingerea din partea familiei, imposibilitatea de a comunica dinauntrul carapacei sale, incapacitatea de a se conecta cu fiintele din jurul lui, de a le explica, de a le face sa inteleaga. Mergand mai departe de atat, parabola lui Kafka poate fi interpretata ca o povestire menita sa evidentieze conditia geniului inconjurat de persoane mediocre.

Indiferent de interpretarea data scrierii lui Kafka, “Metamorfoza” se distinge clar prin atipicul ei, fiind o opera pe care niciun cititor nu va putea sa o asocieze prea usor altor lecturi pe care le-a parcurs sau pe care le va parcurge.