Showing posts with label Juan Jose Millas. Show all posts
Showing posts with label Juan Jose Millas. Show all posts

09/08/2014

7 carti de citit in vacanta de vara

Cartile pot fi citite, desigur, in orice anotimp. Dar nu putem nega faptul ca unele carti se potrivesc mai bine cu caldura care iti topeste creierul, cu soarele care iti irita pielea si cu atmosfera de vacanta cu care suntem obisnuiti pe timpul verii. Am ales ca recomandari pentru vacanta de vara lecturi care sa umple golurile unei calatorii cu trenul, masina sau avionul catre sau dinspre o destinatie de vacanta, scrieri suficient de scurte incat sa poata fi citite rapid, carti captivante, dar care sa nu te trimita totusi prea departe de realitate. 

Vara, se presupune ca totul trebuie sa fie mai usor. Asadar, iata 7 lecturi usoare, care nu solicita prea mult, dar care raman totusi exercitii reusite de literatura.   


19/01/2014

Top 7 carti preferate in 2013

A fost destul de greu sa aleg din lista cartilor citite in 2013 pe acelea care mi-au placut cel mai mult. Toate lecturile de anul trecut au fost placute si interesante, fiecare in felul ei, si am avut ocazia sa descopar autori pe care nu ii mai citisem pana atunci, dar care m-au surprins extrem de placut. 

Cu toate ca mi-am propus sa citesc mai multe carti de non-fictiune, desigur ca planul nu mi-a iesit nici anul acesta. Asadar, toate cele 7 carti din lista de “best of” a anului 2013 sunt carti de fictiune, dar acesta e singurul lucru care le aseamana (pe langa faptul ca toate mi-au placut foarte mult). In rest, dupa cum se va vedea si din micile descrieri de mai jos, fiecare e unica in felul ei. 

30/08/2013

Recenzie "Doua femei la Praga" - Juan José Millás


Titlu original: Dos mujeres en Praga
Autor: Juan José Millás
Anul primei publicari: 2002
Limba din original: spaniola

“Doua femei la Praga” pare a fi, intr-adevar, un roman scris cu “partea stanga” si care se evidentiaza printr-o originalitate debordanta in multitudinea de romane scrise pentru “dreptaci”. Citind romanul, ai senzatia ca incepi sa vezi nu doar lumea, dar si literatura, cu “ochiul stang”. Ca atunci cand, dreptaci fiind, iti impui sau esti nevoit sa te folosesti pentru o perioada numai de partea stanga a corpului. Incepi sa simti piedicile, dificultatea, sa te confrunti cu norma, cu etalonul, cu canonul. Incepi sa percepi lucrurile minore, sa le vezi rostul sau inutilitatea, sa le scoti din abisul si uitarea cauzate de rutina in care sunt efectuate zi de zi.