29/08/2013

Un drum intre doua perfectiuni


Nu stiu daca ar trebui sa contorizam secundele ca si cand s-ar scadea dintr-un numar predefinit, ca un fel de numaratoare inversa, sau ca si cand s-ar aduna, una cate una, de la zero la x. Nu stiu daca viata si timpul petrecut traind sunt firele de nisip din jumatatea de sus a clepsidrei, care se scurg iremediabil in jos pana cand nu va mai ramane niciunul, sau, dimpotriva, firele din jumatatea de jos a clepsidrei, care se aduna incet-incet umpland golul initial, implinindu-l.

Nu stiu daca viata trece, se destrama cu fiecare respiratie din noi sau, dimpotriva, se construieste treptat. Nu stiu daca am fost intregi la inceput, in jumatatea de sus a clepsidrei, inainte de a fi pusi in pozitie verticala pentru ca firele de nisip sa-si urmeze cursul gravitational sau ajungem intregi abia la final, cand toate firele se aduna in jumatatea de jos... Cert e ca in timpul vietii, deci nici la inceput, nici la sfarsit, nu suntem intregi pentru ca o parte din noi va fi mereu in partea de sus a clepsidrei, asteptand sa se scurga in jos, iar restul va fi mereu in partea de jos, asteptand sa primeasca firele care sunt inca sus. In timpul vietii, vom fi mereu intr-un parcurs, un drum intre doua perfectiuni, intre gramajoara initiala de nisip si cea finala.  

No comments:

Post a Comment