Recenzie "O perfecta zi perfecta" - Martin Page

Titlu original: Une parfaite journée parfaite
Autor: Martin Page
Anul primei publicari: 2001
Limba din original: franceza

Daca in “M-am hotarat sa devin prost” personajul lui Martin Page suferea de inteligenta, in “O perfecta zi perfecta” sursa inadaptarii eroului este imaginatia sa, capacitatea de a gandi altfel decat ceilalti. Intr-o lume uniformizata, standardizata si plina de etichete, se naste un univers paralel, acela al gandurilor interioare, al dorintelor adevarate. Este taramul imaginatiei, in care personajul-narator din “O perfecta zi perfecta” isi gaseste refugiul. 

And we're only wasting (time)

Neverending Whte Lights - My Life Without Me
"I had blamed everything on everyone and
I had prayed for everything, for everyone."

Top 7 carti preferate in 2013

A fost destul de greu sa aleg din lista cartilor citite in 2013 pe acelea care mi-au placut cel mai mult. Toate lecturile de anul trecut au fost placute si interesante, fiecare in felul ei, si am avut ocazia sa descopar autori pe care nu ii mai citisem pana atunci, dar care m-au surprins extrem de placut. 

Cu toate ca mi-am propus sa citesc mai multe carti de non-fictiune, desigur ca planul nu mi-a iesit nici anul acesta. Asadar, toate cele 7 carti din lista de “best of” a anului 2013 sunt carti de fictiune, dar acesta e singurul lucru care le aseamana (pe langa faptul ca toate mi-au placut foarte mult). In rest, dupa cum se va vedea si din micile descrieri de mai jos, fiecare e unica in felul ei. 

Scena se prabuseste sub noi

Eterne pregatiri pentru nimic... 

O piesa care se joaca intotdeauna in culise, 

fara costumele prevazute si fara machiaj... 

Atatea repetitii inutile...

Inainte de seara marelui spectacol,

scena se prabuseste sub noi. 

Wintertime sadness?

Lana Del Rey - Summertime Sadness

7 motive pentru a urmari "Gran Hotel"

Pentru ca, de curand, m-am ales cu o noua obsesie in materie de seriale, iata cel putin 7 motive pentru care imi place si recomand “Gran Hotel” (serial spaniol difuzat in 3 sezoane intre 2011-2013):

I make the same mistakes; feels like I never learn...

The Echo Friendly - Same Mistakes
"Always give way too much

For little in return"

Ce RePede au trecut anii in CRP

Cu ocazia aniversarii a 20 de ani de la infiintarea specializarii Comunicare si Relatii Publice (CRP) a Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti, a fost lansat volumul colectiv “CRP dupa 20 de ani” (editori: Cristina Bogdan si Ana-Maria Teodorescu, Editura Universitatii din Bucuresti, 2013). Cartea cuprinde ganduri ale profesorilor si colaboratorilor specializarii CRP, dar si amintiri ale alumnilor.  

Iata mai jos textul scris de mine si inclus in acest volum aniversar: 

La Bohème

Adrian Nour - La Bohème (cover, Vocea Romaniei, 2013)

There's no more rabbits in my hat to make things right

Sunrise Avenue - Fairytale Gone Bad
"We need to swallow all our pride
And leave this mess behind."

Tipetele voastre ma zgarie

Cruda, deschisa si expusa... 

Asa alerg printre crengi ascutite, maracini.

Alerg de voi, spre voi.

De nicaieri, spre nicaieri.

Tipetele voastre ma zgarie.

Indiferenta voastra ma ustura.

Inconstanta voastra ma insangereaza.

Inca ii aud ecoul mic

Am tot incercat sa potrivesc conturul rigid al realitatii peste forma viselor mele pana cand s-a frant cu un sunet scurt si surd. Inca ii aud ecoul mic. Se sincronizeaza perfect cu bataile inimii mele.

Nu am fost niciodata atenta la conturul pe care incercam sa il modelez. Nu stiu ce continut ar fi vrut sa cuprinda, ce fel de viata trebuia sa stea intre marginile sale. Fara sa pot sa aflu cum ar fi fost sa se umple singur de sens, am riscat sa il indoi peste o forma evident diferita. Cred ca intotdeauna am incercat sa fortez lucrurile, evenimentele, actiunile si chiar sentimentele oamenilor astfel incat sa corespunda viselor mele. Poate daca le-as fi lasat sa se intample de la sine sau i-as fi lasat pe oameni sa simta inainte sa le asociez eu sentimente, rezultatul ar fi fost mai bun. Dar nu am niciodata suficienta rabdare si mai ales incredere ca viata ar fi facut ceea ce ar fi trebuit sa faca... Desigur ca singura lectie invatata din incercarile mele de a regiza lumea din jur a fost ca nu am suficienta putere sa o fac. Singura concluzie la care am ajuns a fost ca poti sa controlezi destul de ingenios multe lucruri din viata, dar te vei lovi invariabil de neputinta de a influenta sentimentele celorlalti. Ca un copil care loveste in pamant atunci cand nu primeste ce vrea, mi-am plans de multe ori esecul, frustrarea, imposibilitatea de a orice... Poate ca singura cale de a renunta sa mai incerc ceea ce mi s-a confirmat de multe ori ca imi este imposibil de obtinut ar fi sa inteleg, sa aflu care e trucul din spatele numarului de iluzie sau magie al celorlalti, care e secretul sau siretlicul prin care ei reusesc sa pacaleasca marginile fixe ale realitatii astfel incat sa incapa peste forma atat de diferita a viselor lor.  

Foita subtire de tinichea s-a ruginit

Spui ca o picatura de ploaie nu conteaza, dar, pana la urma, foita subtire de tinichea s-a ruginit din cauza atator picaturi de ploaie care nu au contat… Acum ploua inauntru. Cel mai rau este ca nici asta nu conteaza. Nimic nu mai conteaza…  

Poti sa ai dreptate si sfarsitul tot va veni

Mereu va fi greu sa accepti sfarsitul, capatul drumului. Faptul ca niciodata, niciodata, niciodata nu se va mai intampla ceva, orice ar fi. Faptul ca nu se mai poate face nimic. Faptul ca trebuie sa accepti, sa treci peste frustrare, sa recunosti ca sunt lucruri, multe lucruri pe care nu poti sa le controlezi. Sa traiesti in continuare cu resemnarea ca nu va fi asa cum ar fi trebuit sa fie, ca nu va fi asa cum ai fi vrut tu sa fie.

Murim. Si noi si ceilalti si tot ce e intre noi. Murim din cauza noastra si a celorlalti si a ceea ce e intre noi. In fata mortii sau a sfarsitului in general, nu e suficient sa vrei, nu e indeajuns sa crezi, nu e suficient sa dai tot, dar absolut tot din tine. Nimic nu ajunge pentru a opri sfarsitul. Poti sa te tavalesti pe pamant si sa lovesti cu pumnii pana te invinetesti si simti durerea pana in oase; poti sa plangi pana cand ochii iti vor fi doar niste fante inguste acoperite de doua ploape grele, ce aproape plesnesc; poti sa ai argumente, poti sa ai sentimente, poti sa ai motive, poti sa ai dreptate si sfarsitul tot va veni.  

Iar faptul ca sfarsitul va veni nu e in sine o problema. Cu asta putem trai. O problema e atunci cand sfarsitul a venit. Ce te faci atunci cand te trezesti dimineata dupa sfarsit? 

And I find it kind of funny, I find it kind of sad...

Gary Jules - Mad World
"...The dreams in which I'm dying are the best I've ever had."