Un hiat... ca o pauza intre ceva si altceva, o perioada neglijabila ulterior, dar pe care totusi trebuie sa o traiesti; ca un salt peste o baltoaca intr-o zi ploioasa, o saritura in care ti se pare ca nu ai desprins inca piciorul stang de pe asfalt inainte sa il pui jos pe dreptul...
O lipsa, o gaura efectiva de sunet, care pare sa nu insemne nimic, sa nu conduca spre nicaieri. O plonjare catre viitor din care lipseste momentul aterizarii...
E greu de inteles cum ne deplasam dintr-un moment in altul daca intotdeauna suntem intr-un moment... Cand se mai produce deplasarea efectiva, cand parcurgem distanta temporala de la A la B? Cand sarim din trecut in viitor? Unde e prezentul?
Totul e o planificare si totul e o reamintire... Simt de multe ori ca nu sunt. Ma autoiluzionez ca am fost si sper ca voi fi. Am ajuns in punctul in care pot sa rememorez ziua de maine.
No comments:
Post a Comment